A fost implicat apoi în privatizarea Romtelecom, de care s-a ocupat timp de trei ani din funcţia de director de operaţiuni. Apoi, la venirea managementului american, a fondat Payzone, în jurul anului 2006, funcţie din care spune că a introdus încărcarea electronică în România, despre care nu ştia nimeni, iar la ANAF era întrebat unde este cartela şi avizul de expediţie. Între timp, au evoluat şi preocupările lui filosofice; spune că provine dintr-un oraş de 30.000 de locuitori din apropiere de Salonic care are 92 de biserici şi 17 mânăstiri, este al treilea centru important al ortodoxiei după perioada bizantină, după Constantinopol şi Salonic, şcoala lui Aristotel şi capitala din care a plecat Alexandru cel Mare în expediţie. 

Astfel, pe parcursul vieţii sale, a călătorit în Etiopia pentru a căuta limitele geografice ale ortodoxiei, iar apoi în Thailanda, India, Australia, Vatican, muntele Athos: spune că era în căutarea răspunsului la întrebări legate de ce înseamnă prezent, iubire, libertate. Este de părere că a înţeles astfel ceva foarte important: „Plecăm spre viaţă full option, avem tot ceea ce ne trebuie ca să trăim o viaţă fericită şi lungă, devierile încep imediat după naştere”.

În călătoriile lui, l-a întâlnit pe Danis Bois, inventatorul fasciaterapiei, fost osteopat, care consideră că fiecare mişcare din corpul unei persoane reprezintă o manifestare a vieţii; terapia presupune un masaj lent, care, potrivit lui, îi face pe oameni să se simtă bine. „Nopţile nedormite se transformă în nopţi de linişte, somnul recapătă o dimensiune reală; majoritatea oamenilor în ultimii ani gândesc zi şi noapte.

Creierul ocupă un loc, noi l-am transformat în principalul loc al vieţii în loc de o anexă a vieţii; l-am suprasolicitat, el gândeşte lucruri utile şi inutile pentru că, cu cât îl antrenăm mai mult, el funcţionează mai mult. Suprasolicitarea creierului a început să creeze imagini virtuale, nereale, trăim prin scenarii.” Iniţiatorul terapiei pe care el o face în România a observat că trebuie să reducem viteza activităţilor şi gândurilor, pentru a ne menţine sănătatea.

O PIAŢĂ DIRECT PROPORŢIONALĂ CU NIVELUL STRESULUI

Stresul angajaţilor creează nu doar necesitatea de noi terapii, dar şi pieţe întregi: una care beneficiază deja de nevoile din ce în ce mai mari de echilibru ale angajaţilor este a suplimentelor alimentare. „La congruenţa dintre piaţa de farma şi piaţa terapiilor alternative de wellbeing, segmentul suplimentelor alimentare menite să ajute consumatorii să facă faţă stresului şi oboselii acumulate este, cu siguranţă, domeniu în creştere, ca rezultat al ritmului din ce în ce mai alert al vieţii de zi cu zi, ce împinge consumatorii către căutarea de soluţii care să le îmbunătăţească viaţa”, observă Ioana Cebuc, marketing manager al Prisum International Trading, importatorul suplimentelor alimentare Himalaya pe piaţa locală. 

Potrivit centrului de cercetare CEGEDIM, valoarea pieţei la nivelul anului 2016, este de circa 131 mil. de euro pentru categoria lifestyle OTC („over the counter”, adică eliberate fără prescripţie medicală). Pentru brandul Himalaya din portofoliul Prisum, valoarea cifrei de afaceri depăşeşte 8 mil. de euro, iar anul acesta şi-au propus o creştere de  12%. „Trăim într-o societate axată pe obţinerea de performanţă, iar această presiune pe rezultate se traduce de cel mai multe ori în presiunea resimţită de fiecare dintre noi pe plan profesional, undeva la intersecţia între ambiţia personală şi aşteptările celor din jur de la noi. Alergăm mereu către mai mult şi vrem să ne suim tot mai sus, fie că este vorba despre ierarhia profesională sau de statutul social. Însă această goană după «nivelul următor» îşi pune amprenta asupra vieţii personale şi asupra echilibrului nostru interior, până la urmă.”

Vânzările cele mai bune se fac în general în reşedinţele de judeţ şi în marile centre universitare, unde şi deschiderea, nivelul de informaţie, dar şi nivelul de trai sunt indicatori cu valori în creştere. Bucureştiul, desigur, are ponderea cea mai ridicată, de aproximativ 20%, pe când celelalte judeţe ating cu greu la 4%-5% . Potrivit Ioanei Cebuc, profilul consumatorului acestor produse este destul de complex. „Acesta fie a conştientizat, fie este în proces de conştientizare a faptului că stilul său de viaţă are nevoie de o schimbare radicală. Faţă de anii precedenţi, pacienţii cu vârste de peste 30 ani sunt tot mai interesaţi de reorganizarea programului lor, astfel încât să aloce mai mult timp pentru activităţi sportive, momente de odihnă şi relaxare alături de cei dragi şi în general să acorde o grijă sporită sănătăţii lor. Prevenţia nu mai este doar o noţiune abstractă, ci a devenit parte din stilul nostru de viaţă.” Cât priveşte politicile insituţionale în această privinţă, dacă ar fi să facem o comparaţie între regiuni conceptul de wellness / wellbeing este mult mai bine înţeles şi se bucură de o integrare mult mai bună în dinamica organizaţională în Europa faţă de alte regiuni. 

De exemplu, se fac demersuri pentru scurtarea programului de lucru; sunt oferite diferite beneficii angajaţilor pentru a face faţă presiunii şi pentru a fi mai performanţi. În România suntem abia la început, însă interesul pentru acest subiect este din ce în ce mai mare. Românii sunt din ce în ce mai interesaţi să îşi regăsească echilibrul, se informează şi apelează la terapii care îi ajută să amelioreze disconfortul generat de stările de oboseală acumulată şi să gestioneze mai uşor perioadele încărcate de stres, alegând să se întoarcă la natură şi la lucrurile simple care aduc bucurii mari.

ANTIDOTURILE COMPANIILOR ÎMPOTRIVA BOLILOR PROFESIONALE

„Un angajator japonez din anii ’70 avea într-o secţie a fabricii o cabină izolată cu o păpuşă reprezentându-l pe patron şi pe care oricare angajat, oricând, putea să-l bată cu un baston, pus la dispoziţie”, descrie psihologul Bogdan Lucaciu o legendă referitoare la un mijloc de detensionare folosit într-o fabrică niponă în trecut. În prezent, există diferite politici ale angajatorilor contemporani pentru a scădea presiunile resimţite de angajaţi: orarul flexibil, posibilitatea de-a lucra parţial de acasă prin internet (acolo unde e posibil), transportul angajaţilor, întâlniri creative (nu neapărat clasicul „team building”), participarea gratuită la cursuri de formare (de limbi străine, de perfecţionare profesională, de cultură generală), echipamente creeative în instituţie (pictură, pian etc.), asigurările scumpe de sănătate, abonamente pentru săli sau terenuri de sport, cantine sau baruri în instituţii şi multe alte facilităţi şi stimulente. „Cred că mai puţin aspectul umanitar al păstrării sănătăţii angajaţilor, ci cel pragmatic al motivării angajaţilor pentru mărirea eficienţei lor este mobilul angajatorilor pentru a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale angajaţilor.“