Ridicările, businessul cu resurse nelimitate

În oraşul în care găsitul unui loc de parcare la ore de vârf cere mult noroc, vehiculele care ridică maşini nu au prea mult de căutat. Zone precum Calea Dorobanţilor, 1 Mai, Piaţa Drumul Taberei, Calea Văcăreşti sau Bd. Nicolae Grigorescu sunt cunoscute pentru riscul crescut al celor care parchează neregulamentar, deşi alte condiţii de a lăsa maşina în siguranţă nu există. Hingherii ridică în medie 30-50 de maşini pe zi în fiecare sector, iar preţul plătit de şoferi ajungea chiar la 1.000 de lei pentru recuperarea maşinii personale. Sectorul 5 a fost singurul în care maşinile nu s-au ridicat vreodată, iar de la începutul anului nici în sectorul 2 maşinile nu mai dispar. Potrivit datelor obţinute de la biroul de presă al Primăriei Sectorului 2, contractul nu mai e în vigoare, dat fiind că toţi banii obţinuţi din ridicări reveneau firmei Supercom, cea care presta serviciul în sector - "primăria nu primea nimic pentru că i s-a spus că sumele colectate din ridicare sunt prea mici pentru a oferi un procent şi autorităţilor locale". Dacă vorbim de sectorul 1, cel în care ridicarea maşinii costa chiar dublu faţă de altele, situaţia e puţin diferită, primăria primind o cincime din sumele colectate de la şoferi. Cele 12.900 de maşini ridicate anul trecut au asigurat firmei Transauto Servicii Ridicare SRL circa trei milioane de euro, sumă mai mică decât cea estimată, după ce taxa de ridicare s-a redus la jumătate, ca urmare a crizei economice, până la nivelul de 350 de lei, fără TVA. Businessul ridicărilor înseamnă aproximativ 12 milioane de euro pe an, dacă adăugăm şi celelalte trei sectoare unde încă se mai ridică maşini.

Parcagiii, de la Bucureşti până la Torino

În marile intersecţii din Torino, românii cu tricourile ridicate la piept din cauza căldurii oferă şoferilor italieni serviciile pe care le-au încercat mai întâi acasă. Un parbriz curat sau un loc liber cu parcare asistată. Discuţiile despre parcagii - cuvânt care în DEX e definit drept îngrijitor al unui parc - lipsesc din agenda publică, însă şoferii se întâlnesc cu ei zilnic, mai ales după orele de program ale taxatorilor de parcare. Era octombrie 2011 când consilierii generali i-au adus primarului Sorin Oprescu facturi de la service, după ce au fost nevoiţi să repare zgârieturile de pe maşinile personale. Motivul: au refuzat să le dea cel puţin cinci lei parcagiilor. "Să mi-o trimiteţi mie. O achit eu", răspundea la acea vreme primarul general, citat de cotidianul Gândul. Dincolo de ironie, măsurile lipsesc. Potrivit datelor obţinute de la Poliţia Locală, circa 30-50 de parcagii activează în fiecare sector, zonele cele mai frecventate fiind centrul istoric, Sala Palatului, pieţele Romană şi Unirii, dar şi zona Gării de Nord. Un parcagiu câştigă în medie între 60 şi 100 de lei pe zi, iar conform calculelor BUSINESS Magazin veniturile colectate la nivelul Capitalei ajung la două milioane de euro anual, cât Administraţia Străzilor şi primăriile de sector la un loc. Fireşte, este rolul poliţiei să vină să ordoneze în baza legii, însă, potrivit unor surse din cadrul autorităţilor locale, există o "cârdăşie între mafia parcagiilor şi poliţia locală şi cea de la ordine publică".

Maşini pe trotuare, pe treceri de pietoni, pe spaţiile verzi

Arhitectul Vitali Cataraga vorbeşte despre imaginea generală a capitalei ca despre "o mare de maşini". "Din experienţa marilor oraşe care au înţeles să ascundă maşinile, noi nu avem nici măcar o imagine a oraşului, totul e într-o stagnare." El face trimitere la fluxul ridicat de maşini care se îndreaptă în coloană cu mai puţin de 30 de kilometri pe oră dimineaţa înspre centru şi seara către cartiere. De aceea, la orele prânzului trotuarele sunt neîncăpătoare pentru pietoni, iar după terminarea orelor de program găsitul unui loc de parcare lângă blocul în care locuiesc e o sarcină la fel de dificilă.

"Locurile de parcare într-un oraş sunt precum autostrăzile pentru o ţară, mai ales într-un oraş de mari dimensiuni. În plus, un sistem de transport în comun care lasă loc pentru îmbunătăţiri majore, precum o reţea de metrou mult mai extinsă sau benzi speciale pentru autobuze, creşte importanţa parcărilor", rezumă Alexandru Pricop, managing partner în cadrul CBAR.