Dai un ban, dar parchezi rapid

"Pentru orice administraţie publică serioasă, problema parcărilor trebuie să constituie o prioritate. Nu contează atât de mult că nu s-au făcut încă, dar contează enorm dacă se doreşte a fi făcut imediat", spune Dragoş Dragoteanu, general manager al companiei Euroest Invest. El observă că primăriile au numai de câştigat pentru că invesţiile sunt minime, iar rezultatele imediate: un trafic mai fluent şi şoferi liniştiţi. "Investitorii privaţi în parcări vor fi probabil întotdeauna cu un pas înaintea parcărilor oferite de primărie. Concurenţa este cea mai bună formă de evoluţie, chiar şi pentru acest domeniu de activitate." Dragoteanu deţine în prezent două parcări în zona pieţei Victoriei şi, după cum explică chiar el, este "în plin proces de extindere". Asta înseamnă că până la sfârşitul anului vor exista cel puţin trei parcări Fast Parking în administrare. La nivelul actual, compania are de-a face cu un flux de circa 300 de maşini pe zi şi urmăreşte să atingă în următoarele şase luni pragul de 500 de autoturisme. Per total, investiţia în terenuri transformate în parcări este de cinci milioane euro, iar încasările medii sunt de 35.000 euro pe lună. E vorba doar de parcările private, ultracentrale, realizate temporar până la deblocarea pieţei imobiliare. "Cine se aşteaptă să dea lovitura peste noapte din parcări private are vise frumoase", spune franc Dragoteanu, argumentând că afacerea cu parcări în România presupune trei repere esenţiale: amplasament, concurenţă, acces. După cum explică managerul, vadul unei parcări este dat de numărul de autoturisme obligate să vină în zona unde există instituţii de stat, spitale, şcoli, bănci sau centre de afaceri. "Cel mai mare concurent este Primăria Capitalei care, din păcate, nu acordă suficientă atenţie profitului care ar putea să fie obţinut pentru parcările civilizate, aflate în zonele cu cerere crescută", spune managerul Euroest.

Costurile legate de o parcare privată se concentrează în proporţie de peste 90% în achiziţia de terenuri şi costul de construire. În cazul terenurilor, preţurile variază între o sută de euro şi 1.500 de euro/mp. Pentru realizarea unei parcări supraterane moderne, preţul pe metru pătrat de construcţie nu trebuie să depăşească 200 de euro. Costurile privind sistemele de acces - bariere, siguranţă, camere video şi exploatare, personal, inclusiv marketingul de promovare nu depăşesc 10% din investiţia totală.

Potrivit estimărilor celor din industrie, în lipsa unor evidenţe clare, în Bucureşti există până la 20.000 locuri de parcare private. Cele mai multe se află în malluri, în subsolul centrelor de afaceri sau la firme private. Un loc de parcare legal, folosit în scop comercial, poate produce între 50 şi 150 de euro lunar, de unde şi valoarea aproximativă de două milioane de euro pe lună - "infim, faţă de potenţialul unui oraş ca Bucureştiul".

Dragoteanu spune că nu sunt puţini cei dispuşi să plătească pentru a avea maşina în siguranţă: "Primăria nu oferă acest privilegiu şi s-a dovedit incapabilă până acum să exploateze o oportunitate clară, indiscutabilă". În viziunea sa, orice cetăţean ar putea plăti lunar între 30 şi 60 de euro, adică unu-doi euro pe zi, pentru a avea posibilitatea să-şi parcheze noaptea şi în weekend maşina în condiţii decente.

"Mentalitatea omului corect şi responsabil există. Nu i s-a dat încă şansa să arate că este un cetăţean civilizat şi dispus să plătească pentru un loc de parcare." El bagă mâna în foc că, dacă mâine Primăria ar oferi 100.000 locuri de parcare decente, s-ar găsi instantaneu şoferi dornici să plătească.

Investiţiile în parcări private nu sunt nicidecum o tendinţă la nivelul pieţei imobiliare. "Sunt foarte puţini cei care fac asta", spune omul de afaceri Ilan Laufer, general manager al Retail Group, una din companiile care activează în zona imobiliară. El observă totuşi că, în situaţia în care criza i-a prins pe proprietari cu terenul cumpărat, există şi cazuri în care acesta a fost închiriat până la reluarea creditării. Laufer constată că astfel de exemple sunt mai frecvente în zonele de tranzit, precum Centura Bucureştiului, unde "decât să stai cu el, mai bine îl închiriezi şi îl transformi pentru cinci ani în parcare de tiruri".