Sociologul Alfred Bulai asociază subdezvoltarea unor domenii precum asigurările de viaţă şi pensiile cu lipsa unui model cultural al asigurării, cât şi cu statul paternalist (orientat spre grija faţă de cetăţeni).

„Americanii, spre exemplu, sunt obişnuiţi ca, dacă nu au asigurări de sănătate, să meargă la medic în baza unei liste pentru urgenţe, dar în rest nu. Pentru o femeie care naşte în Los Angeles, naşterea este gratuită, dar spitalizarea nu“, exemplifică sociologul. „Este o chestiune care ţine de modelul cultural pe care îl moştenim, în care asigurarea nu conta şi, de aceea, mai ales când vine un stat paternalist care te ajută fără să fii asigurat, nu îşi găseşte sensul. Asigurările funcţionează acum numai în zonele în care au existat şi au funcţionat şi în comunism: asigurările auto au o istorie, deci funcţionează“, observă Alfred Bulai, explicând că românii nu au o viziune temporală, ci una scurtă, care ţine de cultura de supravieţuire: „Ne raportăm la ziua de astăzi şi la cea de mâine şi aplicăm zicala «Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi, lasă pe poimâine că poate nu mai e nevoie să faci acel lucru»“, descrie sociologul atitudinea românilor în ce priveşte planificarea viitoru-lui în general şi, apoi, a celui financiar.

„Nu aş spune că sunt optimişti, dar nici pesimişti – funcţionează mai degrabă mentalitatea «Vom vedea noi când vom ajunge acolo», se bazează pe faptul că se vor adapta la situaţia din momentul respectiv deoarece predicţiile sunt greu de făcut“, susţine ideea referitoare la procrastinare Mihaela Alexandru, director de cercetare şi asociat al companiei de cercetare de piaţă 360insights. „Lipsa unei viziuni pe termen lung a guvernanţilor, a intelectualilor, a societăţii în ansamblu îi determină pe oameni să se concentreze pe prezent, dar asta pentru că elitei societăţii noastre îi lipseşte o viziune“, explică Bulai, care mai dă şi exemplul sistemului de învăţământ, unde nicio generaţie de elevi nu a avut aceeaşi lege a învăţământului din clasa I până în clasa a XII-a. Românii se ghidează pe principiul „aici şi acum“, şi nu pe cel al unui comportament precaut şi prevăzător, parte a acestui comportament fiind cauzat de experienţa postrevoluţionară, ce ne-a învăţat că lucrurile sunt greu predictibile şi controlabile de către individ când e vorba de bani.

În plus, societatea românească este predispusă să evite să se gândească la scenariul negativ: „Este un soi de evitare de răspuns la ceea ce e rău. Într-un studiu al Institutului pentru Calitatea Vieţii de prin anii 2000, la întrebarea privind credinţa în existenţa raiului şi iadului, circa două treimi din români credeau în existenţa raiului şi doar o treime în existenţa iadului. E un paradox. Cum mi-aş putea explica una ca asta decât prin faptul că astfel de gândire e din familia lui «Merge şi-aşa!», sau  «Să dea Domnul!»“, explică într-un mod plastic şi psihologul Bogdan Lucaciu. Psihologul Bogdan Tudor Chiriac are o perspectivă mai optimistă şi observă că „populaţia începe să se lepede de ideea de «o fi ce-o fi / o fi ce-o da Dumnezeu» şi a început să capitalizeze sau să folosească produse financiare de asigurări de viaţă sau pensii private, spre exemplu“.

Ierarhia temerilor românilor este dominată de sănătate şi, pe locul al doilea, de bătrâneţe, arată specialiştii intervievaţi de Business Magazin. „Noi suntem unul dintre popoarele cu cele mai multe urări de sănătate din lume. Dar şi cu privire la sănătate este nevoie să facem următoarea precizare: în SUA, 8 din 10 americani consideră că sănătatea ţine de ei, dacă fac tot ce este necesar (merg regulat la control, mănâncă sănătos etc.), în vreme ce, la români, majoritatea consideră că sănătatea nu ţine de ei. Evident că ne întrebăm de cine ar putea ţine: de soartă, de noroc, de Dumnezeu“, observă Dorin Bodea. Deşi sănătatea este în mod paradoxal menţionată ca importantă, foarte puţini români fac ceva în sensul acesta, spune Mihaela Alexandru, care adaugă la lista principalelor temeri şi frica de moarte: „este foarte mare, dar puţin conştientizată – foamea de a trăi tot, aici şi acum este, până la urmă, o frică de moarte disimulată“.