„În 2017, creşterea economică din Europa va avea de înfruntat provocări şi mai mari decât cele care se prefigurau în primăvara acestui an. Veştile îmbucurătoare sunt că a crescut ritmul de creare a locurilor de muncă, stimulat de reformele recente din multe ţări, s-au redus deficitele publice din zona euro, s-au relansat investiţiile şi s-a intensificat comerţul în interiorul UE. Vremurile sunt însă nesigure şi instabile, aşa că trebuie să facem tot ce putem pentru a menţine şi consolida redresarea economică şi pentru a ne asigura că toate segmentele societăţii simt beneficiile acesteia”, a declarat Pierre Moscovici, comisarul pentru afaceri economice şi financiare, impozitare şi vamă.

Deşi economiile ţărilor membre continuă să evolueze foarte diferit, PIB-ul UE a depăşit acum valoarea pe care o avea înaintea crizei, ajungând în 2015 la 14,635 de miliarde de euro. Se estimează că activitatea economică în toate statele membre va rămâne pe o curbă ascendentă.

Şi ocuparea forţei de muncă în UE şi în zona euro a crescut în 2016 cu 1,4 % – un ritm mai rapid decât în orice alt an din 2008 încoace. Se estimează că vor apărea noi locuri de muncă datorită creşterii economice generate de sporirea cererii pe piaţa internă, majorărilor salariale moderate, măsurilor de politică bugetară şi reformelor structurale din unele state membre. Ocuparea forţei de muncă ar urma să crească în continuare moderat în 2017 şi 2018. De asemenea, potrivit Eurostat, se aşteaptă ca şomajul în UE să fie stabilit la 8,6 % în 2016, apoi să scadă la 8,3 % în 2017 şi la 7,9 % în 2018. Pentru comparaţie, rata şomajului a atins punctul maxim, de 12%, în 2013 şi punctul minim, de 7,5 %, în 2007.

Odată cu intrarea în Uniunea Europeană, şi porţile ţărilor din vest s-au deschis şi accesul către pieţele europene de muncă a devenit mai facil. Tot mai mulţi români au plecat în Europa Occidentală în căutarea unui trai mai bun. De aceea, aproximativ 2,5 milioane de români au emigrat pe perioadă îndelungată din ţară şi alţi circa 500.000 au plecat pe termen scurt în alte ţări în ultimul deceniu. Mirajul salariilor mari, dar şi lipsa locurilor de muncă din ţară au determinat populaţia cu vârstă de muncă să părăsească ţara, iar consecinţele au fost deopotrivă pozitive şi negative.

Din 2006 până în 2015, românii din străinătate au trimis acasă peste 52 miliarde de euro, cu mult peste nivelul investiţiilor străine din aceeaşi perioadă (de circa 41 miliarde de euro în ultimii zece ani). „Din perspectiva celor rămaşi acasă, câştigurile au fost mari, pentru că banii veniţi de la migranţi au fost considerabili şi continuă să fie importanţi. Totuşi, este firesc să ne aşteptăm la o scădere a volumului remitenţelor odată cu creşterea vârstei medii a diasporei româneşti în străinătate. Cu cât românii emigranţi stau mai mult acolo, cu atât vor veni mai puţini bani în ţară”, explică profesorul Dumitru Sandu, de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii din Bucureşti, pentru Ziarul Financiar. „Libera circulaţie a persoanelor a dus la un exod al românilor în Occident. Ceea ce a dezechilibrat inclusiv zone care ţin de securitatea naţională, aşa cum este sănătatea”, comentează Rareş Măcinică.

Migraţia a avut efecte negative şi în ceea ce priveşte alte aspecte ale populaţiei, cum ar fi problemele legate de situaţiile copiilor rămaşi singuri acasă pentru că părinţii au plecat la muncă în străinătate sau de creşterea numărului de divorţuri în zonele în care s-au înregistrat plecări mai intense ale locuitorilor.

Pe de altă parte, în România a avut loc şi o maturizare a relaţiei dintre autorităţi şi contribuabili, fapt semnalat şi de şeful PwC România, care spune că în 2007 România „avea transpusă în linii mari legislaţia comunitară, dar modul de interpretare şi de aplicare a acesteia rămăsese în bună măsură cel cu care autorităţile erau obişnuite. În urmă cu un deceniu ar fi fost de neconceput ca statul să datoreze unui contribuabilul dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a TVA. Iată că în urma unui litigiu în care s-a reclamat rambursarea de TVA şi plata de dobânzi de către ANAF, Curtea Europeană de Justiţie a consfinţit acest drept al contribuabilului. Este vorba de cazul rafinăriei Steaua Română”.

De-a lungul ultimului deceniu, unele afaceri au prosperat, altele s-au prăbuşit şi, în general, au câştigat cele care au reuşit să se adapteze la noile norme ale UE; au pierdut cei care au rămas blocaţi în ideile vechi. În aceste condiţii Cătălin Olteanu, director general al firmei de logistică FM România, vede „un grad de ipocrizie sau utopie” în politica UE. „Să crezi că, de pildă, ceva care funcţionează în cultura vestică va merge de la sine în economiile central europene sau balcanice ne duce spre lipsa de informare. Să impui atunci când nu reuseşti să îi convingi, e şi mai rău. În cele din urmă şi vesticii au învăţat să se adapteze la noi - pentru că aveau nevoie în egală măsura de forţa de muncă dar şi de piaţa locală, dar şi noi am învăţat să colaborăm cu ei. În mod cert, România la nivel macro a învăţat, s-a educat în colaborarea cu UE şi a avut de câştigat”, spune Cătălin Olteanu. După 10 ani de la aderare, Dragoş Dinu, CEO al Tiriac Holdings, remarcă principala caracteristică a mediului de business postaderare ca fiind o creştere a profesionalismului. „Accesul la informaţie din afară, schimbul de idei, de competenţe, odată cu pătrunderea mai multor expaţi în mediul de business local, care au venit cu abordări diferite, a avut o contribuţie la creşterea profesionalismului pe plan local. În plus, companiile au înţeles că pentru a fi competitive în context european, trebuie să îşi crească standardele de lucru, calitatea produselor şi a serviciilor.”