Pe de altă parte, analistul Mircea Coşea este dezamăgit de ultimii zece ani: „Aşteptările au fost mai mari decât ceea ce s-a obţinut. Nu am folosit la maximum avantajul unei pieţe libere şi nu ne-am dovedit capabili să fructificăm oportunităţile care ni s-au arătat; în acest timp am pierdut mult la capitolele agricultură, industrie”. Totuşi, Mircea Coşea nu neagă progresele pe care ţara noastră le-a făcut de când a ieşit din comunism: „Progresele din ultimii 25 de ani sunt evidente, extraordinare, noi românii avem tendinţa de a subevalua aceste lucruri, dar s-au întâmplat progrese mari din punct de vedere economic, cultural, lucru la care a contribuit şi Uniunea Europeană”.

„Multe oportunităţi au fost ratate din cauza ritmului de recuperare a decalajelor şi unui protecţionism în zona companiilor de stat. Decalajul e cel mai mult vizibil în atitudinea faţă de muncă şi antreprenoriat, precum şi în aşteptările încă mari de la stat ca furnizor de protecţie social”, este de părere şi Andrei Benghea-Mălăieş, director executiv în cadrul departamentului de asistenţă în afaceri al EY România.

Plusuri şi minusuri

În 2006, înainte de aderare, PIB-ul pe cap de locuitor ajustat cu puterea de cumpărare era de numai 39% din media UE. În 2015, acest indicator a ajuns la 57% din media europeană, potrivit Eurostat. Spre comparaţie, în aceeaşi perioadă, Bulgaria a reuşit să urce de la 38% la numai 47% din media UE, Ungaria de la 61% la 68%, iar Slovenia a scăzut de la 86% la 83%.

Această creştere nu s-a văzut doar la nivel macroeconomic, ci şi în buzunarul românului, deoarece şi salariul mediu net a sărit în ultimul deceniu: de la 866 de lei (246 de euro) în 2006 la 2.108 lei (respectiv 468 de euro) în octombrie 2016, adică o creştere de 143%, potrivit datelor INS. „Sigur că integrarea a adus foarte multe beneficii de ambele părţi, şi pentru România, şi pentru UE (piaţa unică, uniunea vamală, intensificarea schimburilor cu bunuri şi servicii), dar a adus şi intensificarea competiţiei. Iar noi, ca piaţă în dezvoltare, am pornit din start dezavantajaţi din punctul de vedere al competitivităţii, predictibilităţii şi clarităţii, însă am compensat, în transporturi cel puţin, prin costuri reduse, ceea ce ne-a transformat într-o piaţă de temut din acest punct de vedere”, este de părere Măcinică.

Economia românească a devenit, de asemenea, mult mai conectată la cea globală. Dacă în 2007 exportam mărfuri în valoare de 29,5 miliarde de euro, iar valoarea importurilor era de 47,3 miliarde de euro, în 2015 am ajuns la un nivel de 54,6 miliarde de euro pentru exporturi (cu 111% mai mult decât în urmă cu zece ani) şi de 62,9 miliarde de euro pentru importuri (cu 54% mai mult). „Importul masiv de produse «de afară» a dus la dezechilibre majore în balanţa comercială a ţării. Acest aspect ne-a afectat puternic şi pe noi, cei din transporturile de marfă, având situaţii cu cereri de 90% camioane pentru import şi doar 10% la export. Iar pentru a onora contractele, multe companii au înregistrat scăderi importante în profitabilitate”, spune directorul Lagermax AED România.

Nu poate fi trecută cu vederea nici evoluţia investiţiilor străine în România. Astfel soldul investiţiilor străine a crescut de 1,8 ori în ultimii zece ani, valoarea totală a acestora ajungând de la 34,5 mld. euro în 2006 la 64,4 mld. de euro în 2015, arată datele Băncii Naţionale. Cu alte cuvinte, acţionarii de peste hotare au pompat în ţară, în medie, câte 3 miliarde de euro net pe an.

Totuşi investiţiile străine directe s-au prăbuşit după intrarea în criză. Cele mai multe investiţii străine noi din ultimul deceniu au venit în perioada de boom economic, 2006-2008, când valoarea anuală a investiţiilor străine directe varia între 7 şi peste 9 miliarde de euro pe an. În anii de criză, investiţiile străine s-au prăbuşit la 2-3 miliarde de euro pe an, nivel la care s-au menţinut chiar şi după ce economia a revenit pe creştere. În 2015, investiţiile directe s-au situat în jurul a 3,5 ilairde de euro, fluxul acestora fiind cu un miliard de euro peste nivelul din anul anterior.

„Marele beneficiu al integrării a fost, şi va continua să fie, creşterea numărului investiţiilor străine. Deşi antreprenoriatul românesc trebuie să reprezinte cea mai importantă dimensiune în dezvoltarea pe termen lung a unei economii proprii «sănătoase», fără standardul adus de investitiile străine prin tehnologie, în special, nu am fi putut «importa» sau copia modele de business în România”, explică Măcinică.

În primele nouă luni ale anului 2016, creşterea PIB‑ului a fost de 4,9% faţă de acelaşi interval din 2015, înregistrând cel mai mare plus din Europa. Cu un asemenea ritm, în România a revenit optimismul, lucru care se reflectă deopotrivă în coşurile de cumpărături, dar şi în dispoziţia angajatorilor de a creşte numărul salariaţilor. Cele mai mari contribuţii pentru această creştere a avut-o comerţul urmată de sectorul ITC. Pentru 2016 şi 2017, prognoza UniCredit referitoare la creşterea economică din România este de circa 4% pentru România, şi, respectiv, circa 3,5%, fiind campioni în regiune. „Ştim şi noi că România are una dintre cele mai dinamice rate de creştere din UE. Este de remarcat în astfel de vremuri grele. În privinţa îndatorării - şi vorbesc în calitate de ministru de finanţe - de sub 40% din PIB, trebuie păstrată această valoare. Să nu o puneţi în pericol! România are şi un şomaj destul de scăzut, în anumite regiuni chiar zero. Dar, ca şi în alte ţări ale UE, există şomaj în rândul tinerilor“, a spus ministrul de finanţe german Wolfgang Schäuble într-un articol anterior publicat de Business Magazin. Pentru a reduce şomajul în rândul tinerilor, încă ridicat, ministrul de finanţe german susţine că România ar trebui să extindă învăţământul dual, care presupune îmbinarea cursurilor obişnuite cu practica în companii.