„Referitor la integrare, ce putem spune este că acesta este un proces cu durată mai lungă decât simpla aderare la Uniunea Europeană, România având de recuperat un decalaj de dezvoltare substanţial faţă de restul statelor membre. Pentru a accelera ritmul acestei recuperări este nevoie de un set complex de măsuri pe multiple planuri – economic, instituţional, demografic, investiţii în infrastructură, în educaţie, cercetare şi sănătate etc.” , este de părere Ionuţ Simion.

La nivel european, se estimează că ritmul creşterii economice va rămâne moderat. Factorii favorabili creşterii sunt scăderea şomajului şi creşterea consumului privat, însă aceştia sunt contrabalansaţi de unele obstacole şi de slăbirea altor factori favorabili, precum scăderea preţului petrolului. „Toată economia europeană este mai degrabă stagnantă. Aceste creşteri economice de 1-2% cu care se laudă statele europene în ultima vreme nu sunt, evident, foarte stimulative pentru investitori. De aceea, nu cred că investiţiile îşi vor reveni semnificativ pe termen prea scurt, adică în următorii 2-3 ani, ci va fi un proces lent şi îndelungat“, a explicat economistul Aurelian Dochia pentru Ziarul Financiar. Potrivit previziunilor economice de toamnă publicate de Comisia Europeană, PIB-ul va creşte în zona euro cu 1,7 % în 2016, cu 1,5 % în 2017 şi cu 1,7 % în 2018 (previziunile de primăvară arătau o creştere de 1,6 % în 2016 şi de 1,8 % în 2017). În ceea ce priveşte PIB-ul total al UE, valorile au o traiectorie similară, creşterea fiind estimată la 1,8 % în acest an, la 1,6 % în 2017 şi la 1,8 % în 2018 (previziunile de primăvară arătau o creştere de 1,8 % în 2016 şi de 1,9 % în 2017). Consumul privat ar urma să rămână principalul motor al creşterii până în 2018, susţinut de creşterea preconizată a ratei de ocupare a forţei de muncă şi a salariilor.

În ceea ce priveşte consumul individual efectiv (AIC), datele Eurostat indică o creştere de 5 puncte procentuale în ultimii trei ani pentru România, de la 54% în 2013, la 59% în 2015. Valorile extreme înregistrate se încadrează între 53% din media europeană în Bulgaria şi 137% în Luxemburg. Zece state membre erau clasate în categoria peste medie, 13 în cea imediat sub medie, iar restul de cinci, printre care şi România, în categoria mult sub media europeană (peste 40%). „Nivelul de trai din România a crescut în aceşti 10 ani. Pentru că aderarea a adus cu sine investiţii străine de zeci de miliarde de euro, s-au creat locuri de muncă mai bine remunerate, iar fondurile europene au transformat profund anumite sectoare economice – aşa cum este cel al agriculturii. Desigur, beneficiile aderării nu au fost repartizate uniform la nivelul societăţii. Sunt şi cetăţeni care se simt lăsaţi în urmă şi care nu au înregistrat o astfel de creştere a nivelului de trai”, afirmă Simion. Tot el adăugă că pentru a atenua impactul negativ asupra celor care au pierdut de pe urma aderării este nevoie de politici publice „fie că vorbim de sprijin pentru firme de a se retehnologiza sau pentru angajaţi de a se recalifica şi a învăţa abilităţi noi”.

România înregistrează una dintre cele mai mari discrepanţe pentru salarizarea brută orară, se arată într-un studiu Eurostat. Cei mai bine plătiţi 10% dintre români câştigă, în medie, de 4,6 ori mai mult decât cei mai slab plătiţi. La nivel european, România este depăşită doar de Polonia, cu 4,7 ca nivel de discrepanţă. De fapt, România se află printre statele membre cu cel mai mare număr de lucrători cu salarii mici. Ordinea statelor cu cel mai mare număr de lucrători în categoria cu salarii mici este următoarea: Letonia (25,5%), România (24,4%), Lituania (24%) şi Polonia (23,6%). Pe ansamblul Uniunii Europene, unul din şase lucrători e inclus în această categorie, statele membre unde acest număr este redus fiind Suedia (2,6%), Belgia (3,8%) şi Finlanda (5,3%).

„În mod natural ar fi fost de aşteptat ca decalajele să se micşoreze între România şi celelalte state membre,  şi, mai ales, între regiunile României. Ei, bine, faţă de 2007 – anul aderării – această coeziune s-a înrăutăţit. Cu alte cuvinte, în loc să câştigăm toţi, dar cu precădere cei rămaşi în urmă, au câştigat cei mai puternici, mai competitiv”, spune Radu Kubinschi, director consultanţă în management la Deloitte România.

Raportul dintre cei mai bine plătiţi români şi salariul mediu include România tot în categoria statelor membre cu cele mai mari discrepanţe. Media salariului brut orar este de 2,5 ori mai mică decât cea pentru salariile de top. Aceeaşi diferenţă este înregistrată în Bulgaria, Cipru şi Polonia, în timp ce Portugalia se clasează pe primul loc între statele membre, cu o diferenţă 2,8. La polul opus se află Danemarca şi Suedia, unde o oră de lucru este plătită în medie cu doar 1,7 ori mai puţin decât în categoria de vârf. Astfel, un muncitor din România care primeşte o remuneraţie medie pentru ora de lucru câştigă doar de 1,9 ori mai mult decât salariul minim orar. Aceeaşi disparitate se înregistrează şi în Germania, Polonia, Irlanda şi Polonia. Cea mai mică diferenţă este înregistrată în Suedia (1,3), iar cea mai mare în Estonia (2,0).

Referitor la nivelul mediu de salarizare raportat în euro, studiul Eurostat arată că un român câştigă brut, în medie, doi euro pe oră, ocupând astfel penultimul loc la nivel european, după bulgari, care câştigă în medie doar 1,7 euro. La polul opus se situează Danemarca, unde un muncitor primeşte o remuneraţie orară brută de 25,5 euro. Potrivit raportului citat, perspectivele de creştere sunt însă limitate de incertitudinile politice, de creşterea economică lentă în ţările din afara UE şi de încetinirea comerţului mondial.