"Am crezut foarte tare in capitalism. Imi imaginam ca o sa vina capitalistii sa ia pamantul statului si o sa ma caute. Credeam ca voi avea o leafa de 1.000 de dolari, dar, sincer sa fiu, nu stiu de ce m-am cantonat in aceasta cifra - probabil pentru ca era mult in comparatie cu ce castigam atunci." Dar capitalistii lui Poienaru nu au venit si, somer fiind, a fost nevoit sa isi vanda televizorul color pentru a avea bani sa supravietuiasca. Ca sa isi intretina familia, s-a orientat spre activitatea de comert: pentru ca locuia pe malul Borcei si cunostea toti pescarii din zona a inceput sa vanda sturioni si icre negre in restaurantele si hotelurile de lux din Bucuresti. Intr-un an a reusit sa vanda sapte tone de peste si 250 de kilograme de icre negre, pe fondul exploziei de restaurante si hoteluri imediat dupa 1989.

"Aveam o Lada 1500, care era regina soselelor inainte de '89. Ma duceam cu pestele la Bucuresti, il descarcam in parcarea subterana de la Intercontinental si de banii obtinuti cumparam brichete si tigari, pe care le vindeam in Calarasi", isi aminteste Poienaru. Comertul cu amanuntul inflorise in acea perioada, iar fostul agronom isi dezvoltase un simt al pietei, cu ajutorul caruia identifica "buticarii" in cautare de surse de aprovizionare. "Calarasiul a fost pe departe orasul cu cele mai multe buticuri pe care l-am vazut. Fiecare cetatean de pe Calea Bucuresti isi transforma geamul in usa si isi facea magazin de vanzare."

Primul lucru pe care l-a facut cu banii castigati de pe urma comertului a fost sa isi cumpere un tractor cu doua remorci. Agronomul observase ca putea sa castige de pe urma situatiei din piata agricola. CAP-urile (cooperativele agricole de productie) nu se desfiintasera inca, dar nu mai erau obligate sa predea productia la stat, astfel ca stocuri mari de cereale se adunasera in curtile oamenilor. Pe de alta parte, complexurile de animale aflate in proprietatea statului duceau lipsa de cereale. Poienaru a inceput sa cumpere cereale din sate si sa le vanda catre marile complexuri de porci si catre FNC-uri (fabrici de nutreturi combinate) din Ialomita, pe care ulterior le-a si cumparat, dupa ce au intrat in faliment. Urmatorul pas in dezvoltarea afacerilor a fost cumpararea a 140 de hectare de pamant, langa Fetesti.

"Am stat aproape doi ani fara mirosul reavan al pamantului din primavara, ceva extraordinar chiar pentru un agronom care a stat toata viata cu picioarele pe pamant", spune Poienaru. In 1992 a infiintat prima firma a grupului de astazi, Agrofam, iar in 1994 a pus pe picioare compania Agrofam Holding. In 1994 a beneficiat de o lege prin care companiile noi erau scutite de la plata impozitului pe profit in primele sase luni de activitate. "Am facut o companie mare, careia i-am dat un profit foarte mare si am castigat peste un miliard de lei din neimpozitare", precizeaza Poienaru - intr-o perioada in care impozitul pe profiturile din activitatea agricola se ridica la 25%. In urmatorii 10 ani, Agrofam Holding s-a dezvoltat continuu, pana ce la un moment dat a devenit un conglomerat foarte greu de gestionat. Prin urmare, proprietarul a hotarat sa imparta holdingul in cele cinci societati specializate ce functioneaza astazi.