1.800 de procese

Spune că hotărârile sale sunt raţionale, dar că foloseşte şi prevederile legii insolvenţei, care oferă administratorului judiciar drepturi discreţionare. „Ceea ce e un lucru foarte bun. Pot să iau orice măsură, pentru că sunt apărat de lege. Am cântărit foarte bine de fiecare dată să nu fie măsuri discreţionare, pentru că nu am vrut să nedreptăţesc pe nimeni, motiv pentru care nu am pierdut niciodată niciun proces. Vreo 1.800 de oameni m-au dat în judecată şi nu am pierdut niciodată niciun proces. Au fost sute de denunţări din contracte, de renegociere, toţi au pierdut. De fiecare dată într-un contract trebuie să urmăreşti echitate în prestaţii.“ Spune despre sine că este departe de a fi un CEO, de a da sfaturi şi de a-i învăţa pe alţii, dar crede că şi companiile statului român pot genera performanţă, încredere şi profit, dacă sunt conduse de profesionişti. „Când vom renunţa să punem directori în companiile statului oameni care nu au alte capabilităţi manageriale în afara carnetului de partid, atunci şi statul va deveni un bun administrator. Salariile nu sunt mici la Hidroelectrica sau la Polisano, unde managerii câştigă şi 5-8.000 de euro net.

Statul trebuie să înţeleagă că atâta timp cât nu oferă retribuţii în companiile de stat la fel ca la cele din privat nu va avea nicio şansă. Companiile de stat nu pot face performanţă fără oameni bine pregătiţi, iar cei bine pregătiţi trebuie motivaţi. Managerii nu pot fi motivaţi decât financiar, iar pachetele oferite trebuie să le stimuleze creativitatea şi performanţa şi plusvaloarea pe care o generează în companii. Recrutezi oameni foarte greu pentru că nu prea avem o rezervă de cadre la îndemână, nici măcar în mediul privat. Poate fi suprinzător, deranjant şi demotivant, dar şi în mediul privat e foarte multă mediocritate din punct de vedere managerial. Avem doar două companii cu capital de stat în insolvenţă, restul de 99% al companiilor administrate de Euro Insol sunt cu capital privat în totalitate. În mediul privat, se fură mai rău ca la stat. Hoţia e un sport naţional. Niciunul dintre cei pe care îi angajez nu e luat pentru a-l scoate din acel post la pensie, ci are trei luni de probă, după care dacă nu confirmă ne despărţim.“

Cum lucrează?

„În viaţă trebuie să alegi, familie sau carieră, iar eu am ales cariera pentru că mă identific cu munca, sunt un workaholic. Muncesc 7 zile din 7, câte 16-18 ore pe zi, plec joi şi fac naveta la Sibiu până duminică.“ Nu se uită pe toate cifrele, ci doar pe cele relevante, dar este conştient că 1.000 de cuvinte nu fac cât o cifră. „Cifrele sunt atât de clare şi atât de greu de combătut, cifrele au o forţă colosală. De aceea îmi întăresc orice afirmaţie cu o cifră.“

Insolvenţa nu este un lucru de bine, dar o firmă în insolvenţă poate deveni un exemplu de profitabilitate, lucru care s-a adeverit în cazul Hidroelectrica, societate care a fost mai profitabilă în 2014 decât numărul unu mondial, Fortum Finlanda. „Ponderea profitului net din cifra de afaceri a Hidroelectica este de 27%. Dar sunt companii cu un anumit obiect de activitate, mai ales în servicii, unde dacă intri în insolvenţă te duci la vale, cum e şi cazul Polisano. După cazul insolvenţei distribuitorului de medicamante Relad, când 120 de milioane de euro au dispărut peste noapte, dintre care 80 de milioane de euro au reprezentat paguba companiei Roche, insolvenţa Polisano ar fi creat un pericol pentru companie şi ar fi alarmat băncile şi furnizorii. La Polisano nu a mers practicianul în insolvenţă Borza, ci avocatul şi doctorul în management, iar compania nu va intra niciodată în insolvenţă, pentru că acolo a fost o problemă de percepţie după suspiciunea de fraudă asupra Danei Vonica, urmată de moartea fondatorului companiei, Ilie Vonica. Polisano, companie unde s-a bugetat o creştere a cifrei de afaceri cu 10% în 2015, este un exemplu că se pot restructura companii şi în afara insolvenţei, deşi mărturisesc că este mult mai uşor să restructurezi în cadrul insolvenţei. Acum patru ani spuneam că toate companiile statului trebuie să treacă prin purgatoriul insolvenţei.“

În planul percepţiei publice, pentru liber-profesionişti, dar şi pentru companii, cel mai de preţ capital este încrederea. Care se câştigă în mulţi ani de trudă şi se pierde într-o noapte. Cazul Polisano: „Un imperiu ridicat de la zero, cel mai mare jucător în industria farma, medicală, 400 de milioane de euro cifră de afaceri, 23 de ani de carieră în spate, primul distribuitor, prima clinică privată, primul centru de dializă, primul centru de fertilizare in vitro din România, primul spital privat din România, cel mai modern centru de radioterapie, radiologie. S-a sinucis proprietarul, s-a ales praful. Coface, rating zero, Hermes, zero, băncile au blocat liniile de finanţare, furnizorii n-au mai dat marfă. Vedeţi cât de importantă e încrederea?“.