Tratăm doar ce ne aduce profit, dar ce tratăm e mai ieftin

Aşadar, după deschiderile tot mai frecvente de clinici sau spitale, s-a remarcat în piaţa serviciilor medicale private orientarea către specialităţile profitabile. În ultimii trei-cinci ani toate companiile au mizat pe naşteri, chirurgie estetică, dermatologie, medicină dentară şi mai puţin către cele care impun investiţii şi cheltuieli mai ridicate.

"În sistemul privat eficienţa economică este esenţială. Orientarea către anumite domenii este o rezultantă logică a situaţiei financiare din România", explică mediul Bogdan Ivănescu. Peisajul arată cam aşa: potrivit statisticilor existente, în mediul urban circa jumătate dintre pacienţi apelează şi la serviciile medicale private, însă în mediul rural, 40% dintre oameni nu au acces nici măcar la serviciile medicale de bază, oferite de stat.

Serviciile medicale pe care mizează cel mai adesea operatorii privaţi sunt chiar cele considerate de lux - chirurgie estetică, naştere în sistem privat, implantologie dentară - şi prin urmare sunt căutate doar de acea parte a populaţiei care dispune de resurse financiare şi deci le va rezolva în sistem privat. Beneficiul sectorului public ar fi acela că e degrevat de cheltuieli pe care nu e nevoit să le mai facă, deci s-ar putea concentra pe alte tipuri de tratament, mai ales rezolvarea urgenţelor medicale, zona din care privatul lipseşte în totalitate.

"Clinicile private sunt market-oriented. Nu poţi dezvolta ceva şi apoi să cauţi clienţi, devii ori penibil, ori rapid falimentar", rezumă şeful MedLife. Potrivit managerului, femeile sunt cele care au dezvoltat sistemul privat în România: "Fără supărare, dar femeia are un apetit crescut de a se îngriji, inclusiv de sănătate şi atunci serviciile au fost orientate în această direcţie". Marcu observă că specialităţile pe care mizează privaţii nu sunt doar cele care aduc profit, deci valoare, dar şi volume mari de pacienţi: "Un mediu privat se orientează către specialităţile care tratează afecţiuni cu incidenţă ridicată: stomatologie, oftalmologie, cardiologie, ORL, pediatrie". Aşadar, oficialii MedLife susţin că teama lor nu ar fi legată de investiţii, ci dimpotrivă, de neadaptarea acestora la caracteristicile de piaţă. Argumentul său îl reprezintă cele 40 de milioane de euro investite în ultimii doi ani, majoritatea către zona chirurgicală. "Cele şase spitale MedLife, de minimum 40 de paturi, vor să dea greutate actului medical, dar şi - "de ce să nu recunosc?" - pentru a schimba percepţia asupra acestui sistem.

"E firesc pentru orice domeniu cu creştere organică. Dacă îţi faci un şantier naval de la zero, faci mai întâi bărci şi mai pe urmă transatlantice. Este un proces de acumulare de experienţă şi de fonduri pentru investiţii", explică Sergiu Neguţ, care anticipează că, pe măsură ce concurenţa devine acerbă pe segmentele uşor de abordat, singura soluţie de diferenţiere pentru clinicile de elită va rămâne abordarea zonelor mai avansate. De mare ajutor pentru clinici şi pacienţi ar fi implementarea mult discutatului sistem al asigurărilor private de sănătate, inexistent practic în România raportat la numărul celor care îl accesează de bună voie, rostul său fiind acela de a beneficia de costuri reduse la spitalizare în mediul privat, deci de dezvoltare a specialităţilor medicale costisitoare.

Potrivit managerilor chestionaţi de BUSINESS Magazin, comparativ cu ţările din Balcani sau din fostul bloc sovietic, preţurile pentru servicii medicale private sunt comparative. "Preţurile în Marea Britanie sau în Franţa sunt de obicei duble, iar cu cât complexitatea intervenţiilor creşte, multiplul este trei până la zece uneori", spune Nicolae Marcu. În regiune, Turcia are preţuri competitive în raport cu ţările vestice, dar pentru intervenţiile mari şi medii costul total depăşeşte semnificativ preţul din România. În stabilirea preţului, spune Fady Chreih, nu intră doar puterea de cumpărare, ci şi educaţia medicală, "fiind ştiut că frecvenţa de a merge la medic e mai mică în România decât în Europa".