De când a fost deschis magazinul, peste 1.000 de clienţi i-au trecut pragul zilnic, număr mai mic decât în alte spaţii din Bucureşti; valoarea medie a bonului de cumpărături este însă mai mare, aşa cum era de aştetat, pentru că în acest loc clienţii vin ţintit pentru aprovizionare, traficul pietonal fiind neînsemnat din pricina amplasării la marginea unui drum naţional.

„Este un magazin mare comparativ cu altele, am avut multe discuţii în ce priveşte aranjamentul, sortimentaţia, designul, iar faptul că ne-am dorit să deschidem înainte de Crăciun a creat ceva presiune“, spune Stavrou, care deţine funcţia de conducere a reţelei din România din vara anului trecut.

Drumul spre piaţa perfectă

Când i s-a propus poziţia actuală, a spus „Da“ din prima. Lucrează în cadrul afacerii de 22 de ani şi povesteşte că a fost în România de multe ori. „Nu locuiam aici, dar veneam o dată pe lună în România“, motiv pentru care a urmărit îndeaproape evoluţia businessului local, a pieţei de retail şi a ţării, în general. Acum nu mai călătoreşte la fel de mult, dar spune că a petrecut mult timp în Indonezia, dar şi în Belgia, Grecia, Serbia, Muntenegru, România, Bosnia sau Bulgaria. Şi în SUA. Fără a include Grecia în listă, din pricina subiectivismului dat de faptul că e ţara sa natală, România este preferata lui Stavrou, din pricina faptului că se apropie cel mai mult de mentalitatea lui. Este născut în nordul Greciei şi spune că asemănările cu România sunt multe. Pe de altă parte, dacă ar fi să aleagă un loc din întreaga lume, spune că din punct de vedere profesional SUA sunt o destinaţie foarte interesantă.

Cel mai dificil moment din cariera sa a fost o criză legată de dioxină, o toxină cu efect cancerigen, conform informaţiilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Lucra în cadrul unei companii din Grecia, în 1999, şi în mai multe ţări europene s-a iscat un scandal legat de acest subiect. Mai multe ferme, unele din Belgia, au fost forţate să renunţe la toate efectivele de animale, în urma suspiciunilor că ar fi fost hrănite cu substanţe ce conţineau dioxină. „Eram un tânăr care lucra în domeniul controlului calităţii, în plin scandal la nivel european; a fost o perioadă în care am învăţat foarte mult. Mi-am păstrat cumpătul şi sfătuiesc pe oricine se confruntă cu o criză să facă acelaşi lucru - să-şi păstreze cumpătul şi să se gândească la faptul că în spatele fiecărei crize există o oportunitate.“

Mai spune că i-ar fi plăcut să fie chirurg, o activitate care implică adrenalină, şi nu ar fi ales niciodată să fie contabil, deşi zilnic urmăreşte multe cifre. Primele informaţii la care se uită în fiecare dimineaţă sunt legate de vânzări, după ce vorbeşte cu familia sa, care nu a venit în România.

Stavrou, care are studii de ştiinţă şi tehnologie alimentară, şi-a început cariera în cadrul Delhaize în 1994, deţinând responsabilităţi în cadrul reţelei greceşti Alfa Beta, în departamentele de logistică, siguranţă alimentară şi, ulterior, resurse umane. Înainte de a prelua conducerea operaţiunilor de pe piaţa românească, a fost vicepreşedinte senior pentru dezvoltarea afacerii în sud-estul Europei şi Indonezia.

De folos în cariera sa i-a fost relaţia cu şeful direct, către care raportează de 18 ani şi care de la un moment dat „a devenit mai mult mentorul meu şi mai puţin şef. Acum nu sunt implicat într-un proces de mentorat, dar dacă ar veni cineva să-mi ceară acest lucru aş face-o cu plăcere“. Tolerează angajaţilor greşelile care au fost făcute fără intenţie şi care nu se repetă. „Cred că o greşeală este o oportunitate importantă pentru a învăţa, iar din acest punct de vedere şi eu am făcut o mulţime de greşeli în viaţă. Şi aşa vreau să mă comport şi eu. Şi, până la urmă, cine nu greşeşte niciodată?“ Iar când se enervează nu se exteriorizează, pentru că este un introvertit, dar spune pe ton glumeţ că îi trec prin minte multe lucruri.