Propriul raft

"N-am avut o deschidere foarte mare către reţelele de magazine, cred că mai mult din pricina <zvonisticii>. Acum sunt parteneri foarte buni", spune Şoneriu. Iar în 2008, tot calculând costurile pentru listările în hipermarketuri, s-au gândit că mai bine îşi fac propriul magazin. "Într-un spaţiu specializat vindeam cât în toate magazinele din reţele", spune antreprenorul care spune că decizia a fost luată deopotrivă pe considerente de cost, cât şi din prisma avantajelor rotaţiei banilor. Primele spaţii au fost deschise în Braşov, iar la finalul anului 2008 nu erau mai mult de zece. Reţeaua reuneşte acum 110 supermarketuri, dintre care 50 sunt proprii, restul fiind deschise în regim de franciză. "Nu aveam un concept foarte clar la început, ci voiam doar să deschidem magazine; n-au fost toate chiar ce trebuia." Un an mai târziu au acordat prima franciză pentru un magazin Carmolimp la Făgăraş, atunci conturându-se, de fapt, ideea despre strategia ce trebuie urmată în comerţ. Toate francizele sunt magazine specializate, cu suprafeţe de minim 40 mp, cu vitrine frigorifice, având la vânzare doar propriile produse - de la carne şi mezeluri până la lactate, ouă şi prăjituri; punctual, aceste spaţii mai pun pe rafturi şi alte alimente proaspete ce merg în completarea celor ce ies din fabricile grupului. În total, un magazin specializat are în ofertă circa 200 de produse, în vreme ce un supermarket Carmolimp are în jur de 4.000 de coduri de bare, iar suprafeţele "variază foarte mult de la caz la caz, dar putem vorbi de o medie de 150 mp".

Investiţia pentru un magazin specializat se plasează în jurul a 15.000 de euro, la care se mai adaugă fondul de marfă (în jur de 5.000 de euro). În cazul supermarketurilor, costurile se întind pe o plajă mare, în funcţie de suprafaţă, starea spaţiului, destinaţia anterioară. În cazul magazinului de 700 mp, de pildă, cheltuiala a depăşit 45.000 de euro. În ciuda numărului semnificativ de spaţii pe care le operează, niciun investitor n-a bătut la uşa antreprenorilor pentru a le cumpăra. De fapt, "cea mai serioasă intenţie din partea unui investitor a fost în perioada 2004-2005; de-atunci, au mai fost interesate câteva fonduri, dar nu a fost ceva foarte serios", povesteşte tânărul antreprenor. De fapt, dată fiind dezvoltarea complicată a afacerii, care "controlează întregul flux, de la furcă la furculiţă", după cum le place să spună, "mi-e foarte greu să cred că cineva vrea să cumpere nebunia asta", declară Şoneriu. "Nebunia" include terenuri (cultivate cu grâu, porumb, plante furajere), ferme de vaci, porci, păsări, abator, fabrici de mezeluri, carne, lactate, semipreparate şi prăjituri congelate.