Dacă surprizele mai puţin plăcute din România sunt la nivelul sistemului, surprizele plăcute despre care vorbeşte D'Agnese sunt legate de oameni: "Angajaţii din România sunt foarte bine pregătiţi pentru salariile pe care le au; problema lor este că nu lucrează în echipă; nu sunt neapărat egoişti, dar nu consideră că ceea ce e bine pentru companie e bun şi pentru ei, iar ce e bun pentru ei nu e neapărat bun şi pentru companie. Ar fi bine să aibă mai multă încredere în companie şi în piaţă".

D'Agnese precizează că tocmai calitatea angajaţilor a făcut ca numărul expaţilor din echipa de conducere a Enel să scadă destul de mult faţă de anii trecuţi, când italienii dominau. Acum, în afară de CEO, mai sunt doi italieni în boardul Enel România, ceilalţi manageri fiind români. De la venirea lui D'Agnese, mai mulţi manageri au fost înlocuiţi, cea mai recentă schimbare fiind venirea Monicăi Hodor, fost director general interimar al Praktiker, în funcţia de CFO.

Noua echipă, în frunte cu D'Agnese, va conduce compania în primul an când veniturile ar putea atinge şi depăşi un miliard de euro. Anul trecut veniturile Enel România au atins 970 de milioane de euro, iar creşterea pieţei de energie ar trebui să impulsioneze şi veniturile. "Consumul de energie a crescut mai mult decât PIB-ul, cu 3% în prima jumătate a anului, faţă de creşterea de doar 1% a PIB", motivează D'Agnese.

La venituri mari, D'Agnese acceptă că are de condus şi o companie mare, cu probleme mari: "Suntem conştienţi de minusurile din relaţiile cu clienţii: ştim că lumea aşteaptă mult până să fie conectată, că sunt întreruperi a căror durată încercăm să o scurtăm, primim multe scrisori de la clienţi nemulţumiţi, mai avem încă multe de făcut ca să ţinem lumina aprinsă". Partea bună este că rata de colectare a facturilor nu le creează probleme, rata de noncolectare fiind mai mică de 10%, dar o altă parte neagră sunt furturile de energie, pentru care companiile din domeniu nu au găsit încă o soluţie. Mai ales că, după cum spune D'Agnese, "problema e mentalitatea de care ne lovim, deoarece furturile de energie nu sunt privite de societate ca pe un furt adevărat, ci ca pe o încălcare a limitei de viteză".

D'Agnese nu este neapărat revoltat din acest motiv. A mai văzut chestiuni similare şi în Italia. Dar, ca un fan al regulilor ce este, încearcă să taie răul de la rădăcină şi se bazează pe "educarea populaţiei". Însă, ca şi în cazul scenariilor despre "o lume fără petrol", nu putem şti dacă rezultatele ne vor prinde în viaţă.