Venirea lui D'Agnese la conducerea Enel România, la nici doi ani de la numirea fostului CEO, Claudio Zito, face din Enel România compania din energie unde expaţii-CEO au cele mai scurte mandate. Jan Veskrna, CEO-ul CEZ România, este la al doilea mandat cu o durată de trei ani, fiind deja în România din 2005. La fel, Frank Hajdinjak, CEO-ul E.ON, este în România din 2007, având iniţial o altă funcţie de conducere înaintea fuziunii afacerilor din gaz şi energie, pe care le conduce acum. Luca D'Agnese nu a spus care este durata mandatului său, ci doar că "va sta aici cât va fi nevoie" de el. Iar "nevoia" poate avea legătură cu motivul pentru care un manager de profesie a fost trimis la conducerea afacerilor din România. Până acum, deşi cu mandate scurte, fiecare CEO al Enel a avut un rol bine definit: primului country manager, Brunello Bote, i s-a cerut trecerea Electrica Dobrogea şi Banat de la organizarea şi mentalitatea de companii de stat la cea de companii private; Mateo Codazzi a avut ca principal rol integrarea în business a Electrica Muntenia Sud, dar şi pornirea unor proiecte de producţie de energie, iar Claudio Zito a avut ca scop declarat "coagularea bazei de clienţi şi creşterea acesteia".

Luând în considerare nu numai discursul său, dar şi momentul când a început mandatul său, rolul lui D'Agnese s-ar putea numi simplu "lobby". Experienţa sa de consultant (a lucrat în McKinsey 15 ani, ultimii 5 ca partener), dar şi de manager (a avut funcţii de CEO înaintea vârstei de 40 de ani, lucru mai rar întâlnit în vestul Europei) îi dă nu numai uşurinţa conducerii lejere a unei companii oricât de mari, dar şi curajul de a gândi mare ("think big") şi de a fi optimist când vine vorba de unul dintre cele mai greoaie taskuri pe care un manager din România le poate avea: lucrul cu statul. Iar D'Agnese, dincolo de faptul că este partener cu statul român (care este acţionar minoritar al companiilor care compun Enel România), are mai multe discuţii de purtat cu statul: politica de preţuri la energie, autorizaţiile pentru proiectele de la Brăila şi Galaţi, dar şi startul lucrărilor la Cernavodă.

Luca D'Agnese nu o numeşte neapărat "surpriză neplăcută", dar, pentru managerul italian, piaţa încă neregularizată a energiei este cel mai important aspect care trebuie să se schimbe în piaţa energiei din România. Şi asta nu pentru că aşa vor investitorii, precizează şeful Enel: "România a făcut nişte alegeri, începând cu faptul că a aderat la Uniunea Europeană; asta îi dă drepturi, dar şi obligaţii". D'Agnese consideră că în România sunt două categorii de consumatori, care nu împart aceleaşi responsabilităţi: "Piaţa rezidenţială plăteşte foarte puţin, iar piaţa industrială plăteşte foarte mult. Asta trebuie să se schimbe. Oamenii merg acasă, aprind lumina şi dau drumul la maşina de spălat fără să conştientizeze câte mii de oameni muncesc pentru această stabilitate. Plus că în România acest serviciu este încă foarte ieftin, la jumătate faţă de media europeană. În acelaşi timp, preţurile de producţie sunt foarte mari, la fel de mari ca în Europa".

Modul de abordare direct al problemei regularizării vine într-un moment fierbinte pe această temă, când România trebuie să ia rapid nişte decizii cu privire la acest subiect. Eliminarea totală a preţurilor reglementate până în 2015 este una dintre condiţiile impuse în negocierile României cu FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială.