D'Agnese pare astfel un optimist: preferă să vadă partea plină a paharului şi anume că, la un moment dat, Enel va fi producător de energie în România şi încă unul important. Italienii au început cu proiectul eolian de la Tulcea: Enel Green Power, divizia de energie regenerabilă a grupului, are în România o capacitate instalată în turbine eoliene de 104 MW, dar capacitatea semnificativă pe care o doresc italienii abia acum se proiectează. Enel Green Power ar putea primi o finanţare de până la 200 milioane euro de la Banca Europeană pentru Investiţii pentru a construi trei ferme eoliene (fiecare din acestea urmând a fi echipate cu 126 de turbine de 2-2,3 MW) în Dobrogea şi Banat, cu o capacitate instalată totală de 258 MW, suma reprezentând 50% din costul proiectelor.

Proiectul eolian nu a fost nicidecum prima intenţie de producţie a italienilor în România. Încă din 2007 compania s-a calificat în cursa pentru două termocentrale la Brăila şi la Galaţi (fiecare din cele două proiecte având nevoie de investiţii evaluate în jurul a 1 miliard de euro), a căror autorizare şi construcţie au fost amânate de mai multe ori. În anul următor a intrat în compania de proiect pentru construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, cu o cotă parte de 9,15%, alături de Nuclearelectrica SA (51%), RWE, GDF Suez şi CEZ (cu câte 9,15%) şi ArcelorMittal şi Iberdrola (cu câte 6,2%). CEZ s-a retras din proiect la sfârşitul anului trecut, fiind urmată la scurt timp de RWE, GDF Suez şi Iberdrola.

Enel a rămas, alături de ArcelorMittal, şi a participat săptămâna trecută la discuţiile prin care statul român vrea să atragă şi alţi investitori în acţionariat, pentru a demara, într-un sfârşit, construcţia celor două reactoare. "Doar noi trei nu putem face aceste reactoare. Enel are opţiunea de a-şi dubla participaţia şi ArcelorMittal la fel, iar dacă statul va ajunge la 40% este necesară atragerea unui alt investitor străin. Dacă nu se găsesc aceşti investitori, proiectul reactoarelor 3 şi 4 ar trebui revizuit", consideră D'Agnese. Deşi întârziate, deciziile cu privire la cele trei proiecte ar trebui să facă parte din schimbările care vor avea loc în piaţa de energie: "Deciziile se vor lua dacă piaţa va fi mai transparentă; nu pot să spun că eu cred orbeşte în aceste proiecte, dar cred că piaţa trebuie să se schimbe".

Proiectele de producţie şi liberalizare a preţurilor sunt chestiuni de voinţă politică, după cum le defineşte D'Agnese. Dincolo de acestea, planul lui în România este să deruleze cel mai amplu proiect de investiţii al companiei pe plan local: "Vom merge într-un ritm mai rapid al investiţiilor, astfel că bugetul nostru pentru următorii cinci ani, inclusiv 2011, se va ridica la 800 de milioane de euro. Banii se vor duce în cea mai mare parte în reţeaua de distribuţie a energiei electrice". Anul trecut Enel a investit 280 de milioane de euro în reţelele de distribuţie ale fostelor Electrica Banat, Dobrogea şi Muntenia Sud, iar pentru 2011 este prevăzut un nivel similar de investiţii. Bugetul de investiţii a depăşit pentru prima oară anul trecut nivelul de 200 de milioane de euro (în 2009 Enel a investit în România 171 milioane de euro, iar cu un an în urmă 122 milioane de euro).