În plus, fiecare manager ar trebui să-şi dorească să fie mai mult. „Mereu am vrut să fiu lider şi de aceea am avut în viaţă episoade cum a fost cel în care mă plictiseam. Un manager poate găsi plăcere în ceva care nu trebuie schimbat pentru că funcţionează perfect. Cred că liderii devin puţin frustraţi dacă nu pot face schimbări. Poate suna trivial, dar aşa disting eu un manager de un lider. De aceea mi se pare o provocare să lucrez în România„. Iar polonezul se gândeşte că este aidoma câinelui său, care trebuie să alerge în fiecare zi, 3-4 km, altminteri devine frustrat şi roade orice, chiar şi uşile. „Liderii nu pot alerga mereu, pentru că sunt la conducerea unei întreprinderi, ceea ce înseamnă o combinaţie de rutine şi trafic, energie, surprize, dar mişcarea este importantă. Chiar dacă sunteţi suficient de satisfăcuţi fiind manageri, tindeţi să fiţi lideri. Nu vă costă nimic şi cel puţin aţi putea fi un manager mai bun. Se poate întâmpla chiar să deveniţi şi lider. În cel mai rău scenariu veţi fi manageri, într-un scenariu mai bun vă îmbunătăţiţi şi în cazuri rare puteţi deveni lideri".

Nu este însă de acord că toate învăţămintele din cărţile de management sunt bune. Dă ca exemplu faptul că unele cărţi de management spun că pentru a dovedi că eşti capabil, trebuie să faci un exerciţiu în acest sens şi să-l concediezi pe „Jim„, care are 60 de ani, pe care toată lumea îl place - „din punctul meu de vedere aceasta este o aberaţie, pentru că trebuie să existe un motiv, un dialog, un ţel„. De aceea, el sfătuieşte managerii să nu facă nimic doar din dorinţa de a-şi demonstra ceva. „Puterea poate duce la abuz, toată lumea ştie asta.„ De-a lungul carierei sale a fost în poziţia de a concedia oameni şi în cazul unora dintre ei viaţa li s-a schimbat în bine, câţiva mulţumindu-i chiar, ulterior. „Şi am folosit acest argument în cazul celor care nu păreau convinşi că am dreptate. Este o satisfacţie pentru un mascul alfa să poată spune aşa ceva, că deciziile bune pot fi din această categorie şi este vorba şi despre putere."

În opinia sa, emoţiile sunt foarte importante în lumea afacerilor. „Pieţele de capital şi bursele sunt bazate pe emoţii, convingeri, opinii, frici, euforii. Nu aş găsi plăcere în a lucra doar cu cifre. La conducerea bursei ai la îndemână cuvintele ca instrumente foarte puternice. Dar nu le poţi folosi, nu ai voie să spui ce crezi despre investitori sau despre fricile lor care sunt complet nefondate. Uneori ai posibilitatea de a influenţa prin decizii. Pieţele de capital sunt strâns legate de ceea ce suntem, cum ne simţim, cum gândim şi reacţionăm, şi aceasta este cea mai atractivă parte din conducerea bursei.„ Chiar şi în România, adaugă el, unde piaţa este foarte mică, trebuie să fie o voce a pieţei; punctează, în plus, că e o situaţie rară ca un CEO al bursei dintr-o ţară să preia conducerea bursei dintr-o altă ţară, „pentru că nu este vorba doar de indecşi, diseminarea datelor şi proceduri, ci despre abilitatea şi capacitatea de a influenţa cum şi ce gândesc oamenii. E o dovadă de curaj şi din partea celor care mi-au oferit această oportunitate, iar acum trebuie să dovedesc că au avut dreptate".

Mărturiseşte că e tentat de ideea antreprenoriatului şi că ar fi o foarte interesantă tranziţie pentru asistentul la Universitatea Jagiellonian ajuns acum „la siguranţa totală şi stabilitatea acestui loc de muncă, dar nu încă„. A deveni antreprenor este un motiv suficient pentru a-şi împlini visul. „Scriu câte ceva, din când în când, şi mărturisesc că visul meu cel mai mare este să mă retrag din lumea afacerilor, să am o casă în Clifton, o suburbie din Cape Town, şi să scriu cărţi. Aceasta este libertatea totală."