ALEGEREA LUI JABBAR KANANI DE A INVESTI ÎN CREDITAREA FERMIERILOR, un domeniu com-plet lipsit de interes pentru alţii, cel puţin la nivelul anilor 2006-2007, este argumentată astfel: "Nu-mi place o zonă foarte fierbinte, de luptă; ca antreprenor nu poţi să ţii piept companiilor mari". Preferă în schimb să se uite la afaceri dezvoltate în domenii cum sunt IT-ul sau FMCG, "văd idei practicate de ei şi le aplic la Agricover". De pildă, în cazul creditării agriculturii, povesteşte acum, "mă omora ideea că la TV se făcea reclamă la credit cu buletinul", cu trimitere la faptul că-şi dorea să aplice modelul, pentru fermieri. Pe de altă parte, recunoaşte cât se poate de franc că "nu toate ideile sunt geniale sau profitabile". Are însă o ţintă clară: "Vreau să fiu original, să fac lucruri noi, chiar dacă apoi modelul este copiat". Dacă o afacere nu funcţionează, nu o ţine în viaţă doar din orgoliu: aici dă ca exemplu încercarea de producere a seminţelor.

LA FEL DE FERM ESTE ŞI ÎN PRIVINŢA RISCULUI. De pildă, finanţează doar fermieri din ale căror facturi rezultă ca au costuri de exploatare a terenului pentru o anumită cultură până la un nivel maxim, stabilit prin media costurilor fermierilor clienţi. "Dacă fac achiziţii riscante, nu au cum să fie profitabili", argumentează antreprenorul. Or, dacă fermierul se dovedeşte un bun administrator de afacere, cu atât este un mai bun client. Serviciile şi produsele Agricover nu se adresează însă celor care practică agricultura de subzistenţă, ci ţintesc fermierii cu suprafeţe de peste 200 de hectare. Motivul e simplu: "Dacă vrei să fii rentabil, trebuie să ai peste 500 de hectare. Cei care au peste 200 ha pot creşte ca să atingă acest prag". Iar numărul fermierilor cu terenuri de suprafeţe mari este tot mai mare. Statisticile oficiale ale Ministerului Agriculturii arată că în ultimii patru ani suprafaţa de teren agricol exploatată în cadrul fermelor de 1-5 hectare s-a redus cu 400.000 de hectare; în acelaşi timp, fermele de peste 50 de hectare au câştigat 500.000 de hectare de teren. Pe de altă parte, fermele agricole cu suprafeţe de peste 50 de hectare se consolidează: în ultimii patru ani acest segment şi-a sporit suprafeţele cu 57%, până la 5,5 milioane de hectare. Astfel, fermele de peste 50 de hectare au ajuns să deţină aproape două treimi din cele 8,3 milioane de hectare de teren agricol. Una peste alta, Kanani crede cu tărie în potenţialul agricol al ţării, mai cu seamă graţie terenurilor din partea de sud. Odată dezvoltată agricultura, în opinia lui, automat se va dezvolta şi zootehnia, iar "ţara are un avantaj competitiv cu logistica oferită de Dunăre şi Marea Neagră".

Deşi nu are o statistică la zi a achiziţiilor făcute de investitorii străini în agricultura românească, oficialii Ministerului Agriculturii au făcut public la sfârşitul anului trecut un raport conform căruia firmele cu acţionariat străin deţin în România 700.000 de hectare de teren arabil, adică aproximativ 8% din totalul disponibil. Investitorii străini sunt interesaţi de terenul agricol din România pe de o parte pentru calităţile solului, considerat între cele mai fertile de pe continent, iar pe de altă parte pentru preţul mediu cu care se vând acum parcelele. Conform Ziarului Financiar, preţul mediu al terenului agricol se plasează în jurul a 2.000 de euro pe hectar, fiind de 15 ori mai mic decât în Germania şi de şapte ori mai mic decât în Polonia. Vecinii unguri au hotărât să limiteze vânzarea terenurilor agricole către străini. În afacerea Agricover, transparenţa este unul dintre lucrurile pe care grupul le-a pus pe masa negocierilor, în relaţia cu clienţii săi. Cotaţiile la care se tranzacţionează cerealele, de pildă, sunt zilnic la dispoziţia tuturor clienţilor. "Unii m-au întrebat: «Eşti nebun? Cum să le spui cotaţiile?» Dar eu m-am gândit că aceasta este evoluţia firească şi e bine să impunem un trend, să comunicăm deschis cu clienţii."

Dintre toate afacerile în care a fost implicat de-a lungul anilor, cea mai profitabilă a fost cea cu alcool - Jabbar Kanani are acţiuni la Prodal 94 (care are în portofoliu mărci ca Stalinskaya şi Wembley). De firmă, de la care încasează dividende, se ocupă aproape exclusiv partenerul său, iar Kanani participă doar la luarea deciziilor strategice, "când e nevoie".