Comunicaţi? Comunicaţi! Comunicaţi

"Jucătorii mari nu au renunţat neapărat să comunice: au mai fost destule campanii importante de comunicare ale brandurilor care şi înainte de criză aveau o notorietate crescută; însă în cazul companiilor multinaţionale care aveau mai multe branduri s-a decis să se mizeze doar pe brandurile cele mai mari. Pe celelalte le-au pus în aşteptare, iar locul lor a fost luat de companii mai mici, în special ale antreprenorilor români, care au descoperit acest loc gol şi au intrat să comunice. A fost o şansă pentru companiile mici pentru că au putut să cumpere reclame la preţuri foarte bune", rezumă mişcările de pe piaţa publicităţii Ştefan Iordache, COO al Leo Burnett.

Cei de la Flanco şi-au adaptat strategia de marketing în funcţie de nevoile de comunicare. "Am ales o promovare foarte targetată la nivel local, am exploatat din ce în ce mai mult publicitatea pe suporturi ca radio, print, prin cataloage personalizate pentru diverse zone ale ţării, dar şi pe internet. De asemenea, am acordat tot mai multă atenţie experienţei din magazine prin organizarea de evenimente speciale împreună cu partenerii", explică directorul general al companiei Adrian Olteanu.

Cătălin Olteanu, directorul general al furnizorului de servicii FM România, vorbeşte de o "oboseală" a marilor companii, care se bat între ele în promoţii, campaniile devenind din ce în ce mai mult nişte repoziţionări în piaţă. "Consumatorul deja nu mai cumpără produsul, aşteaptă campania ca să cumpere ieftin. Cei mici au făcut un pas în faţă din două motive, cel principal fiind nevoia celor din media de a vinde spaţiul de publicitate, iar după ce au semnat tot ce era de semnat cu cei mari au ajuns să se uite şi la cei mici", explică Olteanu. În paralel, micile companii au descoperit că este accesibil să îşi facă reclamă la TV sau folosind o mare agenţie, depăşind prejudecata că ar fi prea scump şi nu îşi recuperează investiţia.

Gândeşte pe termen mediu şi lung!

Regula ne-a fost sugerată de Ilan Laufer, general manager al Retail Group, care vorbeşte despre schimbarea pe care au suferit-o investitorii în imobiliare. Prima regulă după care se ghidau cei mai mulţi investitori până în 2008 era ideea de a investi un ban şi imediat de a face o speculă. În zona de imobiliare, foarte mulţi încercau să pună 10-20% bani proprii pentru un avans la un teren, imobil sau apartament şi apoi să facă o speculaţie pe seama acestui avans. De exemplu, dacă un apartament costa 150.000 de euro, în stadiul de proiect, cei care investeau plăteau un avans de 20%, deci blocau o proprietate. Cum piaţa era într-o continuă creştere, de la cei 30.000 de euro plătiţi în avans, din momentul când semnau contractul preţul final mai creştea, deci vindeau proprietatea cu 170-180.000 de euro. Diferenţa de la preţul iniţial până la cel final venea din speculă. Acelaşi fenomen s-a petrecut şi la terenuri. "Aşa se face că piaţa imobiliară nu s-a dezvoltat real, deşi s-au raportat multe tranzacţii. De fapt, la ce sume s-au vehiculat atunci, trebuia să vedem clădiri, parcuri rezidenţiale şi proiecte în ritm masiv. La ora actuală, lumea care investeşte gândeşte pe termen mediu şi lung. Apoi, oamenii sunt mai preocupaţi de amănuntele funcţionale ale clădirilor decât erau în trecut. În fine, cea mai mare schimbare este lipsa finanţării faţă de perioada precedentă", explică Laufer. Totuşi, românul, ca om de afaceri sau ca cetăţean obişnuit, va constata că, imediat ce va exista o uşoară creştere a pieţei imobiliare, preţurile vor exploda. Lumea va încerca să împingă nivelul de speculă la nivelul din anii de creştere. Nu este nicidecum un proces sănătos, ci unul piramidal, care se rezumă scurt: "Cel care cumpără ultimul, înainte de o perioadă proastă, a pierdut tot".

"Când cea mai mare forţă economică a lumii, SUA, este în impas, cu siguranţă oamenii de afaceri sunt foarte atenţi", spune Dorin Catană, director general al Centrofarm. Pentru că este pentru prima dată în istorie când se întâmplă acest lucru, e greu de spus cum vor evolua lucrurile sau cât va dura perioada dificilă la nivel mondial. "Cel mai probabil, este un proces de durată la care trebuie să ne adaptăm din mers. Precauţia presupune stabilitate. Dacă în perioada de avânt economic îţi permiteai să fii mai expansiv, în această perioadă orice venit în plus contează. Suntem mult mai prudenţi cu cheltuielile şi refuzăm mai greu o oportunitate de business chiar dacă nu este atât de profitabilă cum ne-am dori", spune Catană.

Prudenţa înseamnă şi un număr redus de tranzacţii, preluări sau fuziuni. "Problema lipsei substanţiale a tranzacţiilor este dată în principal de volatilitatea pieţelor, situaţie în care nu ştii exact ce anume cumperi sau vinzi într-o astfel de tranzacţie. Cred că întreaga piaţă trebuie să regăsească nişte metrici noi de tranzacţionare, altfel acest «îngheţ» va continua, cu consecinţe negative asupra întregii economii, care se bazează, printre altele, şi pe dinamica tranzacţiilor de acest gen", spune Marius Ghenea.