METROURILE NOASTRE ŞI METROURILE LOR

La nivel global s-au vândut mai mult de 650 milioane smartphone-uri, însem-nând o creştere de circa 50% de la an la an, reiese din studiul GFK. În prezent, unul din şapte telefoane mobile vândute în lume este un smartphone.

Piaţa telefoanelor inteligente din România se va situa în 2012 la un nivel de un milion de unităţi, potrivit datelor de piaţă disponibile şi estimărilor făcute pentru restul lunilor din an, spune Sorin Manea, telecom division manager la Samsung Electronics România. Astfel, la finalul anului telefoanele smart ar putea ajunge la o cotă de piaţă de circa 30%, după ce în 2011 au reprezentat în jur de 17%, spune Manea. Un studiu realizat de Kaspersky plasează România pe ultimul loc din punct de vedere al numărului mediu de gadgeturi - de 2,6 pe gospodărie, spre deosebire de alte ţări europene, aflate pe poziţii fruntaşe: Anglia, cu 3,5 sau Franţa, cu 3,1. Bogdan, un tânăr de 27 de ani care a plecat din ţară şi lucrează de doi ani ca administrator de reţele în Frankfurt, observă: "Corporatiştii din Germania nu merg cu metroul, ci cu bicicletele la muncă, pentru că trebuie să locuieşti foarte departe de muncă pentru a justifica naveta cu metroul". Totuşi ei au mai multe gadgeturi decât noi, pe care, de regulă, le folosesc în pauze, când ies la masă la restaurant sau chiar când se plimbă prin parc: "Am văzut odată doi corporatişti îmbrăcaţi în costum care stăteau pe iarbă în parc şi care schimbau impresii despre o nouă aplicaţie de pe iPad", spune Bogdan.

Specialistul în software Andrei Pitiş a observat şi el comportamentele în metrou din Anglia şi Franţa: în timp ce londonezii se urcă în metrou şi îşi scot Kindle-urile, smartphone-urile, tabletele, căştile uriaşe şi se joacă sau citesc, francezii folosesc gadgeturile întâmplător, fiind mai sociabili şi gălăgioşi. "În Anglia toţi sunt tăcuţi şi sunt cu nasurile în device-urile lor, iar în Franţa este mai multă culoare, zgomot, e mult mai sociabil; englezii sunt toţi roboţei, nu se uită în stânga, dreapta." Dacă ar fi să facă o comparaţie cu comportamentul românilor din metrou, Pitiş, care merge sporadic cu trenul subteran, îşi aduce aminte că totuşi noi ne asemănăm mai mult cu francezii. La şase fără zece, în staţia de metrou Pipera, metroul vine la interval de două-trei minute. După închiderea uşilor, grăbiţii vin în flux continuu, o parte din ei cu gadgeturile deja în mână. Ţinute business, cămăşi gri sau colorate, zgomot de tocuri care aleargă spre uşile închise în faţa lor. Oamenii se îngrămădesc, costume, zumzet şi priviri pierdute, feţe sobre. După zece ore de muncă îl găsim pe peron pe Liviu, angajatul la multinaţională, pregătindu-se să-şi termine ziua la fel cum a început-o: în metrou, cu telefonul în braţe, fascinat de un nou episod din Suits şi cu urechile pregătite să reacţioneze pentru coborâre la auzul cuvintelor "Piaţa Victoriei".