GADGETUL CLASEI DE MILOC

Acoperirea unui timp care pare altfel irosit este şi în opinia sociologului Mircea Kivu unul dintre motivele pentru care gadgeturile şi metrourile pot fi alăturate. Mai mult, Kivu consideră că acestea vin şi ca o îndeplinire a nevoii de izolare a oamenilor în metrou, satisfăcută mai demult de cărţi sau ascultatul muzicii, dar şi ca o necesitate de afirmare a statutului social. "Oamenii care circulă cu metroul nu sunt neapărat cei mai săraci, de aceea folosirea gadgeturilor de 500-1.000 de euro nu e neapărat ciudată. Există o clasă de mijloc care alege un astfel de mijloc de transport nu doar pentru că e ieftin, ci mai ales pentru că e rapid."

De aceeaşi părere este şi psihologul Aurora Liiceanu, care nu vede între gadgeturi de o mie de euro şi mersul cu metroul o nepotrivire: "Rucsacul îl poartă şi beizadeaua şi studentul din cămin, iar tinerii sunt mult mai flexibili când vine vorba de un astfel de comportament de consum". Liiceanu observă de asemenea că aceste dispozitive satisfac cel mai bine nevoia izolării, dat fiind faptul că este normal să resimţi respingerea de a fi aproape de oameni străini. În acelaşi timp, o astfel de izolare poate fi un semn al lipsei de civilizaţie - "fie că vorbim de tablete sau telefoane, românii au nevoia să se afişeze în public, poate ca rezultat al complexului adânc al sărăciei, un complex acumulat în zeci de ani". Acest tip de comportament este unul pur urban şi adoptat de societăţile mai puţin conservatoare. Englezii, de exemplu, încă citesc ziare la metrou, chiar dacă asta înseamnă un efort în plus. Psihologul observă că pe vremuri, masa călătorilor de la metrou era uniformă, erau greu de distins sexul şi vârsta, dar astăzi categoriile sunt mai evidente, cea mai mare diferenţă fiind legată de prăpastia dintre generaţii, cu tinerii şi bătrânii care nu se prea agreează.

Aceasta se observă cu uşurinţă în călătoria dintre câteva staţii: singurele legături dintre un economist, un programator, un scenarist, o consultantă în domeniul resurselor umane sunt călătoria cotidiană şi gadgeturile pe care le folosesc. Eventual şi o prietenie pe reţelele sociale. Astfel, într-o aşezare impusă de convenţia vagonului o găsim pe Viorela, consultantă în domeniul resurselor umane, ascultând muzică de pe iPhone suficient de tare pentru a fi auzită şi de către ceilalţi călători. Ţine din când în când ritmul din cap şi din picior şi oferă fără nicio ezitare o cască după ce a fost întrebată ce ascultă: "Este un remix electro de muzică comercială de la Adele pe care îl poţi găsi pe Mixcloud". Îmi arată că are chiar şi o poză în metrou, unde obişnuieşte "să stea pe net şi pe Facebook". Vizavi de ea se află Ileana, de profesie economist, angajată la o bancă, citindu-l pe Stephen King de pe tableta ei Kindle primită de la soţ. După ce se ridică, îi ia locul Ioana, scenaristă în vârstă de 22 de ani, angajată la un studio pentru care face o traducere a unui scenariu pentru un scurtmetraj, chiar în metrou, pe tableta iPad. Sprijinit de uşă metroului stă Mihai, un domn de vreo 30 de ani cu ochelari, care se joacă la rândul lui pe tableta Samsung primită de la firma unde lucrează, în domeniul media advertising: "A costat aproximativ 200 de euro, mai puţin decât în România". Iar Andrei, angajat în domeniul IT, are un Samsung Galaxy S2 şi spune în timp ce se uită la contul lui de Facebook: "Ştiaţi că «gadget guys» sunt de fapt cele mai sociabile persoane?".