Calea Dorobanţi, vizavi de Perla, în clădirea Energomontaj, a fost primul sediu al TotalSoft şi acolo şi-au petrecut primii patru-cinci ani, „totuşi, recunosc că nu mai am nicio nostalgie“. TotalSoft începuse să dezvolte soft pentru o firmă israeliană, în outsourcing. „La data respectivă, anii '95-'96, făceam soft, dar nu aveam la îndemână telefonul sau Internetul. Puneam softul pe dischetă, trimiteam prin DHL, aşteptam să găsească bug-uri. Controalele şi testarea erau, totuşi, mult mai puternice decât acum“, spune Drăgan.

Primul client local a fost Turbomecanica, iar primii clienţi majori au fost Henkel şi GlaxoSmithKline, care au „schimbat faţa“ TotalSoft în 1997. De la început angajamentul celor de la TotalSoft a fost crearea de software, într-o perioadă în care foarte puţine companii voiau să investească şi să creeze soft. „A crea soft nu înseamnă doar să faci un program, înseamnă să ai arhitecţi de business, este un proces foarte laborios, care necesită timp, răbdare, costuri. În general în perioada aceea toată lumea voia să vândă, cum e şi acum de altfel, dar parcă mult mai puternic. Lucruri de genul ăsta m-au făcut să am un avantaj când companii mari, cum ar fi Sensiblu, au organizat procese de selecţie, iar noi eram singurii care înţelegeau ce spuneau.“ TotalSoft a câştigat atunci clienţi importanţi, Mediplus, Sensiblu, Henkel, GSK, şi tot atunci a apărut ideea dezvoltării unui soft ERP, Charisma de astăzi.

„Pentru Henkel am făcut toată distribuţia şi lucrează şi acum cu noi, iar asta m-a făcut să mă gândesc să dezvolt un sistem standard de ERP, care a devenit Charisma.“ Pentru finanţare, Liviu Drăgan a decis să vândă 40% din firmă fondului de investiţii SEAF, în 2001. „Dacă ştiam cât va valora businessul peste 20 de ani, nu cred că aş mai fi făcut asta, dar sigur că, dacă nu ar fi vândut, nu ar fi ajuns să valoreze atât de mult“, zâmbeşte Drăgan. Charisma, care a fost lansat doi ani mai târziu, a fost rodul acelui milion de dolari şi al unei echipe de oameni „pe care am închis-o într-o cameră şi care de atunci tot dezvoltă“. A fost o mişcare cumva împotriva pieţei, pentru că filosofia era să te dezvolţi pe banii clientului: „Venea Orange, spunea că are ceva, eu dezvoltam ceva pe banii lor, pe proiect, apoi încercam să îl fac produs, pe care voiam să îl vând către toţi“.

Tot atunci a mai învăţat Drăgan o lecţie importantă, despre cash. „Primul business plan arăta ca oricare altul, un grafic cu nişte bare care arătau cum va creşte businessul. Dar eu nu mă gândeam la profit, ci la cash. Ăsta a fost un lucru foarte bun, pentru că mi-am dat seama că singurul lucru care nu minte în domeniul financiar este cash-ul.“

Liviu Drăgan îşi dorea o firmă care să realizeze nişte produse soft excepţionale, iar personal îşi dorea să fie CEO-ul celei mai bune firme de soft din România. „Dar acum vreau să fie cea mai bună firmă de soft din Europa. Era un vis, din visul ăsta m-am hrănit şi mă hrănesc în continuare, iar povestea pe care am spus-o colegilor mei este o poveste credibilă.“ Iar oamenii au rămas: „Au o longevitate extraordinară în companie, aproape nu mai ştiu ce să fac cu ei, pentru că mai trebuie să îi şi rotesc la vârstele astea“. Spune despre TotalSoft că este o companie onestă, care nu cunoaşte corupţia. „Noi facem 25 de milioane de euro şi aproape 5 milioane de euro profit fără contracte cu statul, deci TotalSoft nu ştie noţiunea de corupţie. Lucrul ăsta le dă un sentiment formidabil într-o lume anormală, este o atmosferă extrem de sănătoasă şi sunt mândri pentru că, de exemplu, Charisma a ajuns acum în 27 de ţări.“

În anii '90 TotalSoft importa Primavera,  o soluţie pentru managementul proiectelor cu care Drăgan a venit în contact în perioada sa de expat. Dar o lege ciudată a momentului nu permitea importul de produse de mai mult de 1.000 de dolari zilnic, iar Primavera costa 20.000 de dolari. „Primavera nu putea să îmi trimită facturi de câte 1.000 de dolari, ei îmi trimiteau de câte 20.000 şi erau respinse la Schimb Valutar, lucru care îmi omora businessul. M-am dus atunci în Statele Unite şi i-am convins să emită facturi de câte 1.000 de dolari. Era un lucru fără precedent pentru americani. Preşedintele companiei a povestit toată viaţa cum a venit un român care i-a cerut să emită facturi de 1.000 de dolari, i-am spus că îl învăţ eu dacă nu ştie să emită astfel, şi am reuşit apoi să le plătesc. Dar a fost critic pentru noi acel moment, era perioada '97-'98“.

Un alt moment critic a fost în perioada în care se lucra la crearea Charisma, iar Drăgan aştepta lansarea ca pe un boom. „Ca întotdeauna programatorii îţi spun că termină pe întâi şi chiar termină pe întâi, dar nu la întâiul pe care ţi-l spun. Întârzierile respective mă înnebuneau, nu dormeam noaptea, pentru că nu prea mai aveam ce vinde şi aşteptam marele produs.“