Principiile de delegare a responsabilitatii si formarea unei echipe de conducere sunt esentiale, in perioadele de criza, pentru depasirea momentului dificil. In timp, deciziile se pot dovedi sau nu cele mai bune si mai corecte, dar la momentul crizei vor fi cu certitudine mai usor de aplicat, pentru ca in cazul marilor organizatii, o decizie, fie ea si stralucitoare, esueaza daca nu este impartasita de catre toti membrii echipei. “Lucrul sub stres inseamna intotdeauna sa imparti problemele”, adauga Ostahie.

 

In cazul Altex, criza se traduce prin faptul ca trebuie sa opereze cu costuri mai mici. “Ne avantajeaza si faptul ca am finalizat o perioada de restructurare, am inchis magazinele mici, iar acum cautam solutii care sa eficientizeze vanzarile”, declara Ostahie.

 

In opinia lui, in Romania se va inregistra in urmatorii doi ani o incetinire generala a ritmului de extindere a companiilor si exista posibilitatea ca mari companii care activeaza aici sa isi suspende activitatea, temporar sau definitiv. “Renault, care a redus activitatea la Dacia, a dat un prim semnal, iar grosul va urma. Ne asteptam sa existe o restructurare in sectorul public, vedem discutiile care sunt cu salariile profesorilor. Vom avea o crestere a somajului, care va afecta consumul in mod direct.”

 

In general, in Romania nu avem intelegerea a ceea ce trebuie sa faci in criza si ce trebuie sa faci cand nu esti in criza, crede Adrian Stanciu de la Human Synergistics; managementul se face pe termen scurt, este simplist, bazat pe forta, pe metode si paradigme simple, cu accent pe viteza, pe rezultate imediate si pe disciplina. Managerii romani in general au adrenalina mai multa decat au managerii din alte tari; problema este ca au numai asta. “Smecheria in management nu este sa fii in stare sa te adaptezi, sa te orientezi si sa iei decizii rapide, ci sa faci 5.000 de oameni sa te urmeze. Aici e problema, pentru ca noi am condus cu management de criza si in momente care nu au fost de criza.” Mai exact, cu un stil de comunicare relativ restrans, bazat pe principiul “nu e treaba ta sa gandesti, treaba ta e sa faci ce spun eu”. Un astfel de stil nu functioneaza decat in vremuri bune, cand viitorul este cat de cat previzibil.

 

In perioade de criza insa, organizatia este inerta, tematoare, iar oamenii, exact cand ar trebui sa faca asta mai mult, nu gandesc pentru ca nu le-a cerut nimeni niciodata sa gandeasca: “Am strigat de atatea ori <lupul>, incat atunci cand a venit lupul, nu mai sare nimeni”. Din aceasta perspectiva, criza este un moment bun pentru schimbare; Stanciu spune ca are un client care vrea sa schimbe organizatia si care regreta ca nu a fost suficient de inspirat sa o fi facut cu sase luni in urma. “Evident, trebuie bine gandit, pentru ca schimbarile cer resurse, iar criza va micsora resursele.”

 

Pe langa factorii economici obiectivi ce au declansat criza si sirurile de panici ce o compun, ar trebui evidentiat rolul informatiei, adica “prietenii, televizorul, presa sau internetul” de care vorbea Octavian Dragolea in discutia cu BUSINESS Magazin. Criza din 2008 a fost de multe ori comparata cu marea criza inceputa in 1929, supranumita Marea Depresiune. Asemanarile pot fi multe, in plan economic, in politicile macro sau in efecte, dar in plan social apare o diferenta enorma, generata de informatie si de modul in care ea circula astazi.

 

Marea Depresiune a fost insotita de o rata inalta a sinuciderilor in randul investitorilor sau al antreprenorilor, dar in 2008 situatia a fost mult mai calma. Iar la baza calmului de acum a stat, probabil, circuitul complet diferit al informatiei. In 1930, investitorul sau antreprenorul beneficiau de serviciile ziarelor de dimineata si de seara si de un radio aflat in primul deceniu de existenta comerciala. Informatia circula lent, iar investitorii, sub imperiul fricii, tindeau sa umple golurile in informare cu propriile temeri, situatie care amplifica panica, cu consecintele stiute. Acum insa informatia vine pe infinit mai multe canale, instantaneu si continuu, asa incat un investitor stie in orice moment ce se intampla si, daca este o persoana lucida, rationala, poate lua cele mai bune decizii.

 

Exista insa si reversul medaliei, atata vreme cat afluxul de informatie creste gradul de anxietate. Comunicarea permite traficarea unei componente la fel de importante pentru sistemul financiar international ca si banii; este vorba de incredere. “Sistemul informatiilor poate amplifica increderea, peste nivelul la care ar trebui ea sa se afle, dar poate spori considerabil si neincrederea, poate paraliza pietele”, spune Adrian Stanciu. Cu alte cuvinte, stim ce se intampla, dar bombardamentul cu stiri negative, neincadrabile intr-un cadru logic, cunoscut, accentueaza toate temerile.

 

In momentul acesta, despre criza se vorbeste inclusiv in termeni care nu au nicio legatura cu realitatea: se confunda recesiunea cu incetinirea cresterii econo­mice, iar criza este la originea tuturor relelor, de exemplu a scaderii vanzarilor de automobile. Lucru numai in parte adevarat, pentru ca oamenii au, desigur, tendinta de a-si rationaliza cheltuielile pe perioada crizei, dar vanzarile de masini au scazut si din cauza celor patru ani de preturi ale petrolului de peste 50 de dolari barilul. Dovada sta faptul ca in SUA cele mai mari scaderi ale vanzarilor le au automobilele de mare litraj.