Ceea ce a urmat a fost o perioadă greu de digerat de către întreg mediul economic, care a trăit o nouă criză, noi încerări, noi porniri de la zero după ce scurta istorie de capitalism a României părea că îi expusese deja la toate acestea. „La ce e bun falimentul“ se întreba Business Magazin, nu retoric, pe prima copertă din 2010.

Schimbarea de paradigmă din economie s-a văzut imediat şi pe coperţile Business Magazin: România îşi punea problema elitelor, a modului cum au fost cheltuiţi banii contribuabililor, dar şi a modului cum poate fi găsită şi cumpărată o locuinţă ieftină sau a modului cum oamenii se pot descurca în noua realitate economică.

Partea bună a crizei a fost că oamenii au început să asculte – fie de consultanţi, fie de propria intuiţie, fie de sfaturile altora. În 2010 a pornit seria de evenimente Meet the CEO, în cadrul cărora manageri şi oameni de afaceri povesteau despre cum au împletit cariera cu viaţa de familia, dar şi succesele anterioare crizei cu insuccesele anilor mai recenţi. Din 2010, la Meet the CEO au vorbit cele mai puternice figuri din businessul românesc, care au dat, pe lângă povestea lor, şi sfaturi pentru tinerii care vor să crească în business şi nu numai.

Criza a continuat însă, chiar dacă Business Magazin vorbea la începutul lui 2011 despre „Leul cu care ieşim din criză“. Leul s-a stabilizat, oamenii de afaceri şi-au ponderat aşteptările, managerii au refăcut bugetele şi, una peste alta, toată lumea s-a obişnuit cu noua realitate economică a României (“Noile reguli din afaceri“, august 2011). Nici în 2012 peisajul nu s-a schimbat – creşterile nu au revenit, iar sentimentul general a rămas că toată lumea trebuie să se descurce cu noile reguli.

Anii de după primul şoc al crizei au fost dominaţi de succese sau de insuccese – oameni din business care au găsit o cale de a supravieţui, lucru definit în noua situaţie economică prin succes, şi oameni din business care nu au găsit calea şi au marcat astfel un insucces. „Criza prin ochii unui constructor“, „Şeful cloştii cu puii de aur“ sau „Afaceri cu jumătatea uitată a României“ aduceau în prim-plan oameni din business care şi-au redimensionat businessul, strategia şi aşteptările cu noua economie.

Din 2013, chiar dacă macroeconomic România stătea cam la fel, oamenii au început să creadă din nou în creştere – nu în revenire, ci în creştere. Coperţile anului vorbeau despre creativitate („Noua epocă a creativităţii“), despre noile generaţii şi comportamentele acestora („Economia hipsterilor“), despre yachting şi alte hobbyuri („Yachting, cum se face şi ce îţi aduce“, „Jucării de băieţi mari“).

2013 aducea însă şi aniversarea a cinci ani de criză şi dedica o copertă pentru cinci poveşti definitorii: un faliment, un eşec, o menţinere, o creştere şi o creştere surprinzătoare. Cam acestea au fost feţele crizei şi cam acestea sunt şi acum, după zece ani în care am analizat economia din toate unghiurile sale. Ultimii zece ani au adus veşti bune şi veşti proaste pentru orice persoană mai mult sau mai puţin implicată în business, dar ei reprezintă, pentru toţi cei care şi-au învăţat lecţiile, primii zece ani dintr-un drum pe care suntem nerăbdători să îl parcurgem.