Pe de alta parte, conducta South Stream ar urma sa lege furnizorul rus de Balcani, Austria si Italia pe sub Marea Neagra. Pentru cele doua conducte Gazprom a semnat acorduri cu parteneri europeni importanti - pentru South Stream cu italienii de la ENI si pentru North Stream cu nemtii de la E.ON Ruhrgas si Wintershall, dar si cu olandezii de la Gasunie. “Fata umana” a Moscovei, legata de proiectele conductelor si de relatia cu partenerii europeni, a fost cat se poate de vizibila saptamana trecuta, cand premierul Vladimir Putin s-a aratat cat se poate de “deschis” fata de Romania: “Noi nu suntem impotriva ca Romania sa participe la proiectul South Stream. Acesta e primul aspect. In al doilea rand e problema firmelor intermediare care livreaza gaze pe piata romaneasca, iar presedintele Basescu a ridicat aceasta problema la ultima discutie telefonica avuta cu mine. Noi suntem de acord sa trecem la relatii directe cu companiile nationale”.

 

Mai mult, Putin a precizat ca Rusia nu are obiectii la proiectul european Nabucco sustinut de consortiul format din OMV (Austria), Transgaz (Romania), MOL (Ungaria), Bulgargaz (Bulgaria), Botas (Turcia) si RWE (Germania). Nabucco ar urma sa aiba o lungime de 3.300 de kilometri si ar transporta gaze din zona Marii Caspice catre Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria si Austria. Gazoductul ar trebui sa intre in exploatare in 2012 si ar presupune costuri de 9,3 miliarde de euro.

 

Spre deosebire de Ucraina, care a intrat in conflict cu peste 16 miliarde de metri cubi de gaze stocate in depozite subterane, cantitate in masura sa-i asigure consumul pentru doua luni si jumatate fara niciun metru cub importat, tarile europene si in special Balcanii au avut puternic de suferit de pe urma incetarii livrarilor rusesti de gaze. Daca state precum Italia, care s-a orientat spre importuri din nordul Africii, sau Cehia, care a deschis vanele dinspre Norvegia, au putut depasi situatia fara probleme, altele, precum Bulgaria, Serbia sau Slovacia (care depinde in totalitate de importurile din Rusia), au avut mari probleme.

 

Cu aceasta am conturat tabloul aproape complet al contextului crizei gazelor. Care, sigur, poate fi definita si drept o simpla disputa comerciala, dar care este de fapt o criza generata nu numai de contracte, bani, coruptie si de jocuri si interese geopolitice, ci si de lipsa de decizie, de nepasare si de comoditate.

 

 

In zilele bune, Rusia furnizeaza 300 de milioane de metri cubi de gaze zilnic, o treime din consumul tarilor UE.