Dar daca antreprenorii (sau parte dintre ei) nu vor sa lase la pret, nici fondurile de investitii nu se grabesc, asteptand ca, pe masura ce problemele companiilor se vor acutiza, oportunitatile unor tranzactii ieftine sa se inmulteasca. Radu Bugica, managerul Sigma Bleyzer, spune ca desi antreprenorii au inceput sa isi reduca pretentiile, fondurile de investitii asteapta scaderi si mai dramatice si astfel “decalajul dintre asteptarile lor si disponibilitatile noastre este si mai mare decat in trecut”, noteaza reprezentantul Sigma Bleyzer, fond ce detine participatii la Covalact, Primulact si Lactate Harghita. Compania de private equity pe care o conduce primeste saptamanal “cel putin doua-trei propuneri de preluare”, sustine Bugica, citat de Ziarul Financiar - in principal de la producatori mici si mijlocii.

 

Dificultatile de evaluare sunt cu atat mai mari cu cat numarul companiilor listate la bursa - care ar putea sa constituie un posibil reper - este foarte mic si, in plus, coordonatele in care se desfasoara afacerile sunt foarte incerte. Adrian Crivii considera ca previziunile referitoare la evolutia unei companii sunt complicat de facut, la nivelul tuturor indicatorilor esentiali pentru evaluarea unei investitii - cifra de afaceri, profitul, rata de actualizare a investitiei (avand ca repere rata medie a dobanzii, inflatia si prima de risc). Crivii spune totusi ca previziunile conduc spre o scadere in medie cu 25-30% a valorii unei firme.

 

In aceste conditii, evaluarile s-ar putea face pornind de la asa-numita “valoare justa” - “fair value”, respectiv prin comparatie cu companii similare din acelasi sector si aceeasi regiune geografica, considera Sebastian Tcaciuc, director al Advent International. “Previziunile financiare trebuie insa realizate pe un termen mai lung decat cel uzual, de trei-sase ani, ceea ce, in mod evident, este destul de dificil”, adauga el. La fel de importante sunt insa, in procesul de evaluare, realizarile si performantele anterioare ale companiei, precum si experienta si calitatea echipei de management, considera Tcaciuc.

 

Fara a fi insotita de cifre, o concluzie rezonabila privind felul cum criza modifica valoarea companiilor i-ar apartine lui Ciprian Ghetau, directorul departamentului de fuziuni si achizitii din cadrul casei de investitii Capital Partners (a carei vanzare catre banca Piraeus, pentru o suma estimata la 32 de milioane de euro, a fost si ea amanata sine die). El considera ca, in orice caz, “asteptarile de pret s-au temperat si au revenit la normalitate, iar scenariile de crestere nu mai pot fi fanteziste, fapt ce favorizeaza tranzactiile si stimuleaza interesul cumparatorilor”.

 

In conditiile in care profiturile trecute “sunt deja in buzunarele actionarilor”, fondurile sunt interesate mai mult de cash flow-ul viitor, de randamentul si orizontul investitiei, apreciaza Ghetau. Disciplina financiara si calitatea managementului de criza sunt, de asemenea, elemente esentiale: “Investitorii vor sa vada ca managementul este la carma afacerii, stie ce are de facut si are una sau chiar mai multe strategii, in functie de mai multe posibile scenarii”. Mai ales pentru fondurile care intra in parteneriat cu antreprenorul (asa-numitele fonduri de “expansion capital”), modul cum se inteleg cu partenerul este mai important decat orice evaluare, considera Mihai Sfintescu. “De multe ori, daca discutiile sunt constructive, nu pretul de intrare este esential, prioritar devenind businessul pe care il poti construi impreuna pana la exit-ul final”. Cu atat mai mult cu cat daca evaluarea se afla de regula undeva intre stiinta si arta, acum tindem spre pura arta, dupa parerea lui: “Din cauza atator necunoscute, evaluarea ar putea cadea in plan secund ca importanta, pentru ca nu poti face evaluari bazate pe imaginatie”.

 

Un alt element decisiv in evaluarea unei investitii este gradul de indatorare a companiei ce solicita fonduri. Anca Ionescu, country manager al GED Capital, spune ca principala problema de partea fondurilor este legata de incertitudinea liniilor de credit la care au acces companiile. “Odata intrati in actionariatul unei companii, investitorii de private equity nu mai au nicio siguranta ca liniile de finantare pe termen scurt vor fi innoite anul urmator, putand sa fie astfel obligati la o marire de capital”, spune ea, anticipand ca, in ansamblu, numarul tranzactiilor din 2009 va fi in scadere fata de anul trecut. Prin cele doua fonduri active pe piata locala, fondul spaniol GED Capital are la dispozitie circa 200 de milioane de euro pentru investitii.

 

Planul de afaceri si strategia companiei sunt la randul lor criterii ce pot atrage sau respinge de la bun inceput un investitor. Explicatia e cat se poate de simpla: dat fiind ca multiplii de evaluare s-au diminuat din cauza conditiilor de piata (de pilda, daca vorbim de profitul operational, de la un multiplu EBITDA de 8, anul trecut, s-a ajuns acum la un multiplu de 5-6), iar asteptarile privind randamentele investitiei raman constante, pretul de intrare trebuie negociat in jos, iar timpul de detinere a participatiilor de catre fonduri creste. “Perioada de pastrare a participatiilor ar putea reveni la 4-6 ani, in loc de 2-3 ani, cum a fost cazul in ultimul timp”, considera Cristian Nacu.

Mihai Sfintescu, 3TS Capital: “Cu o strategie buna, un antreprenor fara presiune pe vanzare poate atrage capitalul necesar preluarii unui concurent”

George Teleman, Equest Partners: “Daca ne uitam in piata, vedem ca fondurile de real estate sunt la un discount enorm, de 70-90%.”

Radu Bugica, managerul Sigma Bleyzer: “Decalajul dintre asteptarile lor si disponibilitatile noastre este si mai mare decat in trecut”