Cuantune este o formaţie românească lansată în 2010 care produce ce s-ar putea cataloga drept muzică "quality", dovada fiind numărul de vizualizări ale celei mai populare piese, în limba engleză: puţin peste 73.000. Managerul lor, Mario Cruxfader, spune că "nu e un secret faptul că piesele uşor de memorat, cu un mesaj de multe ori abstract, au, de obicei, succes mai mare decât cele cu substrat artistic". Iar succesul lui Psy se explică prin faptul că lumea acordă tot mai puţin timp muzicii prea complicate. Un business bine definit pare să nu fie doar secretul rezistenţei, ci şi al succesului. Andrei Maria, mai cunoscut publicului drept Smiley, cântăreţ şi manager al casei de discuri "HaHaHa Production", spune că Psy a avut o strategie de marketing eficientă: "Deşi pare, succesul lui nu este întâmplător!". Iar răspândirea pe internet e generată de acest gen de conţinut: "Au luat o mişcare funny, au pus câteva note antrenante, pachetul a fost promovat de vedetele de la Hollywood şi succesul a fost garantat".

Despre K-pop spune că nu poate fi asemănat cu muzica românească, fiind un stil epic, dramatic, asemănător filmelor, alcătuit din elemente precum orchestraţiile americane cu linii muzicale europene şi silabisire asiatică. Iar despre intrarea românilor pe pieţele din afară, spune că "se ajunge întotdeauna la cine eşti, de unde vii, cine te reprezintă şi câţi bani ai". Internetul ar putea totuşi să ajute în acest sens, primele semne fiind vizibile deja: "Suntem nişte contribuabili demni de luat în seamă şi pentru muzica din afară". Argumentul său stă în vârfurile care au reuşit, deşi admite că e dificil să te lupţi de la egal la egal cu nume precum Rihanna, Justin Bieber sau alţii: "Imaginaţi-vă câţi artişti buni sunt în toată lumea, câte piese senzaţionale nu trec graniţele ţării lor. Internetul are puterea să schimbe asta!".

Smiley a ajuns la un maximum de circa şapte milioane de vizualizări cu o piesă lansată în urmă cu un an. Pentru care nu primeşte cei nici o sută de dolari de la YouTube aferenţi numărului de vizualizări: "În România nu se câştigă bani direct din vizualizări, doar prin asociere cu alte firme adiţionale, dar cam într-un an-doi se va întâmpla şi acest lucru". În contextul în care pe plan mondial vânzările digitale prin intermediul serviciilor de streaming au ajuns să le depăşească pe cele fizice, România nu apare pe harta încasărilor pentru că "zona balcanică preferă ceea ce e gratis şi ne-am obişnuit aşa". Mai mult decât atât, internetul, deşi a oferit o deschidere pentru pieţele internaţionale, a scăzut dramatic veniturile din vânzări, concertele fiind principala sursă de venit a oricărui artist din România. Situaţia e confirmată şi de Federaţia Internaţională a Industriei Fonografice, al cărei director regional pentru Europa, Frances Moore, a declarat la începutul anului că România se confruntă, alături de Bulgaria, cu un proces transfrontalier în ce priveşte materialele piratate, iar obiceiurile acestor ţări nu sunt încă pregătite să apere ce ar trebui să devină graniţa externă a Uniunii Europene. "Industria muzicală din România este una făcută pe genunchi, ale cărei baze au fost puse de nişte băieţi deştepţi, care au învăţat lucrurile din mers. E exact ca Pepsi-Cola de pe vremea lui Ceauşescu: sticla arată la fel, conţinutul la fel, dar gustul nu e acelaşi şi asta pentru ca reţeta nu e originală." Industria muzicală locală nu beneficiază de şcoli de management muzical, de publisheri sau sunetişti profesionişti, iar terenul de formare al acestora este abia la început. "Vânzări fizice nu sunt, prin urmare investiţiile sunt foarte mici iar produsele ies la jumătate de normă." Smiley îşi păstrează optimismul: "Avem foarte multe lipsuri, dar învăţăm repede, ne pricepem să furăm meserie şi suntem foarte, foarte talentaţi!".

Psy, un fenomen, un virus, o isterie. Am putea încadra în această înşiruire şi sintagma de simbol al economiei Coreei de Sud, unde, în ciuda societăţii polarizate, rata şomajului este de 3,1%, adică jumătate faţă de cea a SUA şi o treime din cea a Franţei; ţară care a depăşit condiţia de stat agrar prin accent pe muncă şi ambiţie. Rămâne optimismul celor care se luptă cu piaţa muzicală din România o metaforă a economiei?