CE ÎNSEAMNA SA FII BOGAT

S-a simţit bogat chiar de la început, când a făcut prima fermă, pentru că "eram altfel decât ceilalţi, aveam ceva în plus", dar declară că nu a fost niciodată preocupat de bogăţie, care a venit ca o consecinţă a muncii. "Am vrut să am businessul meu, să am bani, dar nu m-a preocupat să am o casă mai mare decât alţii sau cine ştie ce maşină", susţine Popa. Acum are două maşini, una de teren (Mercedes 63 AMG) şi o limuzină (un Porsche Cayenne). "Nu pentru extravaganţă, ci pentru utilitate", justifică antreprenorul; prima maşină scumpă şi-a cumpărat-o după şase ani de la începerea afacerii. Nu-şi aminteşte nivelul profitabilităţii la acel moment, dar cert e că "atunci, când economia era neaşezată, aveam rentabilitate mult mai mare ca acum"; marja de profit a scăzut de la 25-30% în acei ani la circa 15% în prezent.

Bani de maşină ar fi avut şi mai devreme, dar a preferat să investească în afacere. În anul când şi-a cumpărat prima maşină nouă şi-a ridicat şi casa în care stă acum, dar pe care se pregăteşte s-o părăsească pentru a se muta pe domeniul ridicat din temelii pe cinci hectare, unde i-a făcut şi fiicei, studentă acum, o casă; nu doreşte însă să dea niciun fel de detalii financiare despre cât l-a costat acest proiect.

Nu mai identifică precis momentul când a făcut primul milion de euro profit, dar spune că a fost cu mai mult de zece ani în urmă ("cum mă dezvoltam altfel?", întreabă retoric). Cel mai probabil, primul milion de euro profit a fost făcut "destul de repede, cel mai probabil după câţiva ani".

Pe măsură ce a crescut volumul afacerii, şi numărul angajaţilor a ţinut isonul. Firma care are acum peste 1.400 de oameni pe statele de plată a trecut de pragul de 1.000 de angajaţi în 2007, după ce a preluat Avicola Braşov. Pe vremuri "de mult apuse" cunoştea toţi angajaţii, dar acum nu-i mai ştie decât cel mult pe 10% din ei. Cei mai mulţi dintre cei cu care a plecat la drum sunt şi acum în companie.

Chiar dacă Transavia s-a dezvoltat rapid, omul de afaceri n-a avut greutăţi în recrutarea personalului, angajând oamenii "după nas". "Toţi cei pentru care mi-am dat un girul sunt şi acum în companie, iar cei pe care i-am angajat după principii sofisticate nu au avut rezultate la fel de bune." "Dintre toţi cei care au lucrat în multinaţionale n-a rezistat niciunul; cei pe care i-am crescut eu sunt şnur." Popa susţine că nu-l interesează cât de savant este un om, iar interviurile nu prea au rost, pentru că preferă să angajeze caractere: "Avem exemple nenumărate de oameni cu minte care nu şi-o folosesc sau o fac prost".

Antreprenorul transilvănean crede că şi-a modelat totuşi colaboratorii în aşa fel încât sunt puţin dependenţi de el. Se caracterizează ca un tip care ia decizii radicale foarte rapid şi e de părere că responsabilităţile nu pot fi mutate ca piesele de pe o tablă de şah, ci treptat. A delegat, în timp, multe responsabilităţi, pentru că odată cu creşterea afacerii nu a mai putut să se ocupe de mărunţişuri. Anul acesta, de pildă, n-a intrat niciodată într-o hală de pui, deşi la început mergea zilnic: "Acum nu mai am vreme de asta şi nici nu e treaba mea. Mă uit foarte atent la investiţii, dar în lucrul de zi cu zi nu mă mai implic". Criteriile de investiţii sunt strict financiare, iar omul de afaceri consideră că prea puţini manageri cunosc amănuntele financiare din firmele lor, lăsând această grijă în seama directorului de profil. Or, în momentul când afli ce s-a întâmplat,

"e deja prea târziu". În opinia sa, previziunile trebuie să le facă şeful, managerul, iar acest lucru ar trebui să se aplice până la nivel de stat.