Ovidiu Drugan spune în glumă că vinovat de pasiunea sa pentru navigaţie e tatăl său, care s-a înscris la un curs de navigaţie în vremea studenţiei şi a făcut iahting sportiv pe lacul Tei din Capitală. Ulterior, după ce şi-a întemeiat familia, a continuat să practice acest sport, având prieteni cu acelaşi hobby.

„M-a luat şi pe mine pe barcă pe la 3-4 ani, a fost foarte frumos“; a urmat o pauză de câţiva ani, după revoluţie, când s-au produs multe schimbări, iar tatăl său a făcut trecerea către sectorul privat, în domeniul calculatoarelor. Vreo 6-7 ani nu au mai reuşit să ajungă pe luciul apei, dar tatăl său, Sorin Drugan, s-a împrietenit cu proprietari de bărci şi a început să iasă pe mare. Era vestit, spune fiul său, pentru că nu stătea în port la bere, cum făceau 99% din oameni, ci pentru că trăgea de ei să iasă pe mare şi au mers, cu bărci cu vele făcute de proprietari cu mâna lor, până în Grecia. Pasul următor, în 2000, a fost să‑şi cumpere o barcă.

„A fost o conjunctură, pentru că a văzut o barcă cu vele pe mal, cu un anunţ «de vânzare» pe ea. Un grec de origine română venise cu ea pe litoralul românesc şi Marea Neagră i-a pus capac, pentru că a prins valuri periculoase şi a spus că el nu se mai întoarce cu barca în Grecia. Tata a apreciat liniile bărcii şi a cumpărat-o“, spune avocatul. Au început să iasă cu barca des, au ajuns la câteva zeci de ieşiri pe an; lumea glumea spunându-i că este iahtman şi practică avocatura în timpul liber. „În timpul crizei s-a adeverit acest lucru, pentru că am lăsat-o mai uşor cu avocatura“, iar hobby‑ul a trecut la nivelul următor, pentru că a înfiinţat o şcoală de iahting, iar de la şcoală următorul pas natural a fost să cumpere bărci pentru a fi închiriate.

SetSail a şcolit din 2009 până acum aproape 1.000 de absolvenţi, conform estimărilor lui Drugan, care precizează că preţul unui curs este de 500 de euro, dar sunt acordate şi reduceri. Numărul de cursanţi se menţine constant an de an, iar SetSail are două tipuri de cursuri, o serie la Bucureşti, iar alta la malul mării. În Capitală se ţin cursuri de teorie vreme de o lună, patru zile pe săptămână, de la 6 la 9 seara; practica se face la Marea Neagră, printr-o expediţie de 24 de ore.

Cursanţii ajung la 6 seara în port, se urcă pe barcă şi revin în a doua seară la aceeaşi oră, astfel încât pot vedea apusul şi răsăritul pe mare, mănâncă şi dorm pe barcă, fac carturi; dacă au noroc văd şi delfini. „A doua practică, pentru că am constatat că şi navigatorii, la fel ca şi şoferii începători, au cea mai mare frică de parcări, facem cursuri speciale vreme de două zile pentru aşa ceva. Majoritatea cursanţilor spun: «Acum ştim să mergem cu barca, dar atunci când intrăm în port ne tremură mâinile»“. După specializările în parcări, cursanţii merg în Croaţia, în Grecia, unde sunt aplaudaţi, pentru că fac parcări foarte bune, de alţi amatori care apreciază îndemânarea.