Desi Adrian Sancraian are in pivnita sa peste 12.000 de butelii cu vin, si-a facut si un site pentru a vinde, „e impropriu spus ca selectia din crama este un business, pentru ca n-am vandut nimic“. A fost intrebat o singura data de un vizitator de pe site-ul cu vinuri cat vinde de pe urma acestui site. „Niciodata n-am fost insa «deranjat» de cineva ce-ar fi vrut sa cumpere“, spune Sancraian.

Un adevarat colectionar doar se uita la vinuri, spune Catalin Paduraru de la Vinexpert, care marturiseste insa ca ii este foarte greu sa nu „umble“ la colectie, mai ales atunci cand vine in vizita un prieten sau are de sarbatorit ceva special. Cel mai valoros vin din pivnita sa este un Bordeaux din '68, Chateau Figeac 1er Cru Classe, vin primit de ziua sa de la un colaborator. Paduraru spune ca are doar in jur de 500 de sticle de vin in pivnita, dar tocmai pentru ca are activitati in domeniul vinului se asteapta ca aceasta colectie, pe care o evalueaza acum la peste 20.000 de euro, sa creasca.

Cat dureaza realizarea unei colectii? Parerile sunt impartite: in timp ce somelierul Laurentiu Achim, una dintre cele mai cunoscute figuri din peisajul romanesc de profil, e de parere ca o colectie nu poate fi facuta, ci mostenita, si e efortul mai multor generatii, Paduraru spune ca „daca ai bani, poti avea o colectie in cateva zile“. Insa o colectie adevarata, completeaza tot Paduraru, poate fi facuta doar pe parcursul catorva ani, pentru ca „e vorba de oportunitati si vinurile mari dispar instantaneu de la vanzare. Domeniul acesta nu difera cu nimic de numismatica“. Cresterea valorii e la fel de evidenta ca si pentru colectionarii de timbre sau monede: de la un pret de achizitie de 50 de euro pe sticla se poate ajunge in cativa ani la o valoare de peste 100 de ori mai mare.

„Cresteri spectaculoase ale valorii se intampla insa numai cu vinurile straine“, explica Paduraru - pentru ca vinurile au nevoie de veritabile pedigree-uri. Or, cele romanesti nu se bucura de o imagine prea buna, fiind privite mai mult drept curiozitati, produse cu specific regional, „ceea ce nu se intampla cu un Chateaux Margaux“. Deocamdata insa, cu toata istoria vinurilor romanesti, acestea lipsesc aproape cu desavarsire din orice catalog international. De altfel, producatorii cu istorie sunt acum si marii producatori de vin de pe piata. In Romania, acum se pot numara pe degetele unei maini producatorii ce au scos „minim trei vinuri stralucite pe an“. Adrian Sancraian enumera intre acestia Da Vino, Stirbey, Cramele Recas („doar gamele de varf“), Beltiug, Carl Rehn, domeniile Segarcea („vor fi foarte buni peste ceva ani“) si SERVE („cu mentiunea ca tot ce a scos anul trecut a fost suparator de slab“).

Spre deosebire de mai toate tipurile de investitii - mai putin cele de genul colectiilor de arta, numismatica sau timbre - „vinul nu implica riscuri“, spune Catalin Paduraru, pentru ca exista adevarate manuale de investitii - cataloagele internationale de vinuri, unde vinurile sunt cotate, evaluate, se precizeaza numarul exact de sticle si durata de viata. Cataloagele de vinuri sunt un fel de biblii atat pentru cumparatori, ce primesc informatii complete si precise despre soiurile si podgoriile ce-i intereseaza, dar si pentru producatori, pentru care o listare echivaleaza cu cresterea vanzarilor. In afara de cataloagele anuale de vinuri, cumparatorii de vinuri pot obtine informatii si de pe site-urile de licitatii, unde au si cel mai direct acces la cumpararea vinurilor.

Pentru ca stiinta de a alege si a degusta vinul e o masura a stilului de viata si a bunastarii, Mihai Miron considera ca ar trebui ca macar unul din fiecare mie de romani sa fie colectionar de vinuri „sau cel putin 10% dintre cei cu posibilitati, cei ce isi pot permite sa dea cateva mii de euro pe cateva sticle de vin“. Cateva conditii, in plus fata de bani, sunt insa obligatorii pentru ca un pasionat sa ajunga colectionar: sa fie un fin observator, sa aiba posibilitatea sa cunoasca despre acest domeniu cat se poate de mult si sa participe la degustari internationale. Cat despre monetizarea unei astfel de pasiuni, ea poate fi amanata, uneori pe termen indefinit. Miron spune ca pana acum n-a vandut nimic din colectia sa de vinuri si n-a instrainat sticle decat pentru a face cadouri. „Nici n-as putea sa vand, pentru ca au o valoare sentimentala si fac parte din trairile mele intime legate de stil de viata si filozofia de a trai“.