Atunci cand vine vorba de costuri, Sofian le stie pe dinafara pana la ultimul cent, de la sticla, al carei transport costa 145 de euro pe tona, cauciuc sau lichide, unde se ajunge la 300 de euro pe tona. Pentru acestea, in cadrul unitatii exista o instalatie speciala care preia uleiul din motor si cel din cutia de viteze, dar si antigelul, acidul din baterie sau chiar lichidul de parbriz. "Nimeni nu ma intreaba cat costa shredderul care proceseaza sau ce fac cu gunoiul, care costa. E usor sa faci socoteala altuia. Altii vin direct, baga masina in presa, o taie si gata. Nu mai are niciun cost. Dar oare ei ce fac cu radiatoarele, cu bateriile pentru care exista un container special. Ce fac cu acidul? Uleiul? Antigelul?", se intreaba retoric Sofian.

Omul de afaceri stie pe de rost toate costurile si detaliile afacerii. Cu toate acestea, a venit la interviu pregatit ca niciun alt om de afaceri cu care am mai avut interviu pana acum: cu un caiet ordonat unde erau asezate toate cifrele si istoricul businessului. Din caietul acela se intelegea si de ce curtea plina de fiare de pe centura este de fapt perfect organizata si cum a reusit Mihai Sofian sa ajunga la un business care se indreapta rapid catre pragul de 200 de milioane de euro.

Ce se va intampla cu businessul mai departe ar trebui sa stie fiul sau, care acum este student la Cambridge, in Marea Britanie. Cand vorbeste despre fiul sau, Mihai Sofian subliniaza ca acesta urmeaza cursuri de patru ani la celebra universitate si nu "versiuni scurte", de cateva saptamani. "Daca lui ii place si se implica, e bine, daca nu, nu. Depinde de el. Acum e in perioada de formare si fiecare se formeaza cum crede. Oricum il urmarim din umbra. Trebuie sa stie ca este urmarit", a subliniat Sofian. Pentru ca, atat in cazul fiului sau, cat si a angajatilor care fac dosare pentru Rabla, exista recompense si penalizari. Toate in functie de rezultate.