Premisa că odată ce a picat bacul, elevul îşi va căuta serviciu este falsă. Datele Agenţiei Naţionale de Ocupare a Forţei de Muncă arată că circa 50.000 de absolvenţi şi-au depus actele pentru a obţine indemnizaţia de şomaj anul trecut, iar în 2012 numărul lor este, după prima sesiune, de 32.000. Indemnizaţia de şomaj se plăteşte pentru o perioadă de şase luni şi este în valoare de 250 lei, poate fi solicitată în cel mult un an de la data absolvirii şi se acordă o singură dată pentru fiecare formă de învăţământ absolvită. Economistul Mircea Coşea vede situaţia drept o greşeală, întrucât rostul indemnizaţiei pentru şomaj ar trebui să revină celor care şi-au pierdut locul de muncă în urma restructurărilor sau a efectelor recesiunii, deci o formă de protecţie temporară a celor ieşiţi din cauze obiective din activitate şi o formă de sprijin a eforturilor pe care ei le fac pentru recalificare sau reorientare profesională.

"Indemnizaţia acordată celor incapabili să treacă un examen de terminare a unui ciclu important de învăţare-educare devine în acest caz un mijloc de dezinteresare şi demotivare în pregătirea forţei de muncă, mai ales că acordarea ei apare a fi o consecinţă directă a unui comportament individual şi subiectiv, fără nicio legătură cu cauze obiective", rezumă Coşea. Contrar viziunii exprimate anterior de Victor Stroe, planning director al Leo Burnett, economistul crede că tinerii cu pregătire netitularizată prin bacalaureat au mai multe şanse de integrare pe piaţa muncii decât cei cu pregătire titularizată prin bacalaureat sau chiar decât cei cu pregătire universitară. Explicaţiile: dezvoltarea mai rapidă a serviciilor de tip distribuţie-comerţ decât a celor industriale sau bancare, tendinţa angajatorilor de a practica încadrări fără carte de muncă, dezvoltarea unor locuri de muncă cu caracter sezonier în turism, alimentaţie publică sau taximetrie. Asta le asigură venituri, în medie, de până la o mie de lei, prag pe care tinerii îl socotesc prea mic pentru nevoile vârstei de 18-20 de ani.

Mirajul căpşunarului care vine acasă în vacanţă cu Audi

"Modele pentru aceşti tineri sunt oameni care nu au luat bacul şi se descurcă foarte bine. Patronii de cluburi de fotbal şi fotbaliştii, cântăreţii de manele, băieţii deştepţi şi damele lor fine nu au nicio legătură cu şcoala, dar sunt un exemplu omniprezent despre cum se poate reuşi în viaţă", spune Victor Stroe, care admite că străinătatea este o opţiune pe lista scurtă a tinerilor. Un rol în cultivarea ideii că munca în afara României poate fi calea spre un viitor de succes îl au şi reţelele sociale, după cum constată directorul Leo Burnett: "Din 500 de prieteni sigur ai câţiva plecaţi pe afară care au grijă să-şi posteze cele mai tari poze. Faci o plimbare la el pe wall şi e imposibil să nu ţi se facă poftă să fii ca ei. Dacă mai ai şi un văr care se întoarce după trei ani de Italia cu un Audi second hand, decizia de a pleca e gata". Economistul Mircea Coşea spune că România nu le oferă acestor tineri alternative de realizare profesională. Cursurile de tip profesional sunt puţine şi funcţionează prost din cauza insuficientei finanţări, iar orientarea lor spre agricultură şi spre mediul rural, aşa cum au procedat ţări ca Ungaria, Slovenia şi Slovacia, impune o motivare materială pe care ţara noastră nu şi-o permite.

"Teoretic şi patriotic ar trebui să susţin menţinerea în ţară a acestor tineri, dar nu ar fi corect în actualele condiţii." Mirajul unui trai mai bun, completat de poveştile de aparent succes ale celor plecaţi influenţează deci decizia lor. După cum completează Ada Palea, directorul de HR al KPMG, elemente-cheie în oricare dintre aceste poveşti de reuşită sunt seriozitatea şi responsabilitatea lucrului bine făcut, or, aceste caracteristici sunt esenţiale oriunde s-ar afla, fie în străinătate sau în România. "Cât timp ei înţeleg şi încep să aplice în mod conştient aceste valori în viaţa lor de zi cu zi îşi vor îmbunătăţi şansele de a ieşi învingători din această etapă, indiferent de locul geografic unde decid să le aplice." Iar zecile de mii de tineri care ar putea părăsi temporar România pentru Vest vor ocoli cele două variante ale celor rămaşi. După Marian Staş, varianta "tehnică" ar însemna să se angajeze sau să îi angajeze o rudă, ceea ce presupune noroc şi, evident, folosirea preponderentă a muşchilor în detrimentul creierului. Varianta "schimbării adaptive", care presupune angajarea reală a tinerilor şi angajatorilor într-un proces mult mai lung şi mai profund de creştere umană şi profesională prin reinserţia în circuitul educaţional necesar dezvoltării oricărui profesionist responsabil, este mult mai puţin probabilă.