Nu au în plan să atace piaţa din străinătate, dar încearcă, an de an, să filmeze câte un pilot pentru televiziune. Au mai terminat două - „pilot din ăsta românesc, fără bani“ - dar proiectele „au murit“ înainte să fie difuzate. Îşi explică succesul, sau măcar o parte a acestuia, prin faptul că se adresează unui public cu o putere mare de cumpărare. „Avem un public mai de vârsta noastră, am avut într-o perioadă şi copii de 14-18 ani, acum suntem undeva pe la 18-25 şi facem glume mai mult pentru acest segment, despre criza financiară din Grecia, despre Captain Planet, sunt lucruri de care copiii nici nu au auzit. Pe de altă parte, asta explică şi numărul mare de proiecte pe care îl avem“, crede Ionuţ, completat de colegul său: „Cred că obiceiul de consum pentru un target un pic mai în vârstă nu vine cu atât de multe share‑uri, cu atât de multe reacţii pe net, deci nu se împrăştie atât de repede ca în cazul celor de vârstă mai scăzută. Ai 13 ani, ai văzut ceva şi dai share, comentezi; ai 19 ani, ai 20, deja ai trecut într-o altă zonă“. Dincolo de conţinut şi de calitatea acestuia, de ce unele canale au succes şi altele nu? „E o reţetă, dacă vrei, sunt mai multe lucruri, de la public la conţinut, cum te vinzi şi cum negociezi cu clienţii“, e de părere Ionuţ: „Valoarea producţiei din punct de vedere tehnic e un pic secundară, contează mai mult ideea şi targetul pe care îl ai. Producţia e mai mult cireaşa de pe tort. Cred că trăim şi într-o perioadă când oamenii care consumă video pe online caută cumva ceea ce este home-made, care pare a fi făcut de nişte puştani fără prea mare producţie în spate, care nu au un trust sau o companie care să îi guverneze“. Ionuţ crede că este în continuare destul loc pe piaţă, nici măcar nu trebuie să vii cu ceva nou. Lumea, spune el, caută mereu feţe proaspete. „Aş recomanda tot zona de parodie, pentru că aici sunt cele mai multe vizualizări, cele mai multe share-uri. Şi alte zone sunt profitabile, cea de beauty sau tech, unde proiectele sunt multe, dar foarte mici ca valoare. Adică ei primesc un fond de ten şi îl testează, dar la noi e puţin altfel. Noi nu testăm produse, ci dezvoltăm o poveste în jurul lor sau le integrăm cumva într-o poveste.“

Despre zona de beauty şi despre cum poţi depăşi mulţimea de concurenţi ştie mai multe Laura Muşuroaea, creatoarea canalului cu acelaşi nume, care a ajuns să aibă, în cinci ani, în jur de 70.000 de abonaţi: „A evoluat încetişor, dar sigur. Acum cinci ani când am început eu piaţa nu era pregătită pentru un astfel de conţinut, dar nici eu nu mă ocupam serios de canal. După doi ani mi-am dat seama că asta îmi doresc să fac cu adevărat şi m-am pus serios pe treabă. Am început să postez constant, să învăţ să montez mai bine, să găsesc subiecte cât mai interesante, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Cu timpul, oamenii s-au obişnuit şi acest tip de conţinut a devenit tot mai de interes“, spune tânăra de 25 de ani.

A descoperit comunitatea vloggerilor din zona de beauty din întâmplare, căutând sfaturi pe internet. A fost fascinată de faptul că există clipuri în care oamenii îţi dau sfaturi şi te ajută împărtăşind experienţa lor cu tine. „Am urmărit cu mare atenţie tutorialele respective. La noi nu se găseau acele produse şi mi-a fost dificil să le realizez. Am căutat astfel de clipuri în limba română, dar am rămas foarte dezamăgită pentru că nu existau. Fiind foarte entuziasmată de ce se întâmplă în afară, am prins curaj să încep eu să fac astfel de clipuri.“ Ca sursă de inspiraţie o aminteşte pe Anna Saccone, o vloggeriţă din Irlanda pe care o urmărea deja de câteva luni. Ea făcea tutoriale de machiaj, arăta cum îşi aranjează părul într-o zi obişnuită sau cum îşi alegea vestimentaţia. Încet-încet a descoperit şi alţi vloggeri şi a fost tot mai fascinată de idee.

Tânăra defineşte vloggingul ca „un nou tip de televiziune, dar una mai apropiată de public, mai transparentă, cu un mesaj mai cald“; tocmai din acest motiv a investit constant în aparatură, în cursuri şi a învăţat să lucreze în programe de montaj şi de sunet. Tema clipului o decide, de obicei, în funcţie de perioada anului sau în funcţie de cererile abonaţilor săi. „Dacă este Crăciun, am să dau un exemplu de machiaj pentru o petrecere sau câteva idei de ţinute. Dar există şi anumite clipuri stabilite de comunitate care se fac lunar; durata unui clip nu depăşeşte 10 minute, deoarece experienţa mi-a demonstrat că peste acest timp oamenii îşi pierd răbdarea de a viziona. Dar cred că trebuie să îţi simţi comunitatea, să îi asculţi, să înţelegi ce îşi doresc şi ei. Momentan postez de două ori pe săptămână. Frecvenţa se stabileşte şi în funcţie de nişă, public şi cerere. Eu când am început nu aveam un program, postam când îmi aduceam aminte. Dar, în timp, am înţeles importanţa de a posta constant. Cred că nu contează cât de mult postezi într-o săptămână, atât timp cât este constant, oamenii îţi ştiu programul şi ştiu că se pot baza pe tine.“