Până la 46 de ani, CEO-ul Mercedes-Benz România a fost responsabil, după spusele sale, de toate statele din Europa Centrală şi de Est: „Din Estonia şi până în Israel, cred că toate au căzut la un moment dat în responsabilitatea mea”.

Primul stat cu care a luat contact a fost Croaţia, un stat în căutarea propriei identităţi. Billich îşi aminteşte de prima vânzare, către o companie de retail din Zagreb, şi de războiul care încă se derula pe teritoriul fostei Iugoslavii. „Discuţiile au avut loc într-un hotel din oraş, însă eu nu am dormit acolo, ci la Ljubljana, pentru că în Croaţia nu se terminase războiul şi se auzeau încă focuri de armă. Dimineaţa mă duceam la Zagreb pentru negocieri, iar seara mă întorceam la hotel. Am vândut 10 camioane atunci, a fost o afacere excelentă pentru ei, cred că folosesc şi astăzi acele camioane“, spune amuzat Billich. „La acea vreme, statele de care vorbesc nu erau în Uniunea Europeană, iar climatul economic era instabil. Vedeam în fiecare zi ţări noi, dinamice, era ceva complet nou şi care îmi plăcea foarte mult. Nu voiam să mă întorc la sediul din Germania, voiam să fiu parte la dezvoltarea acestor noi societăţi. Prima oportunitate, venită în 1998, a fost să plec în Dubai, în Orientul Mijlociu. Compania a deschis acolo o reprezentanţă responsabilă de toată Peninsula Arabică, iar eu m-am potrivit profilului, pentru că aveau nevoie de cineva dispus să exploreze, nu de cineva obişnuit cu funcţiile administrative.”

Momentul plecării în Dubai a reprezentat, pentru Billich, începutul unei experienţe care i-a schimbat percepţia despre afaceri şi negocieri. Povesteşte despre o comandă de 1.000 de camioane primită pe o foaie de hârtie, fără contract şi fără avocaţi. „Am fost reticent iniţial, dar şeful mi-a spus să o iau pentru că detaliile contractului se vor pune la punct ulterior.”

Billich a ajuns în Dubai într-o perioadă de expansiune a Emiratelor Arabe Unite. „În acel moment, Mercedes-Benz era principalul jucător din Orientul Mijlociu. În anii '60 şi '70 am avut o cotă de piaţă de până la 80%, una din explicaţiile date de arabi fiind că singurele camioane care, odată intrate în deşert, reuşeau să şi iasă de acolo erau cele produse de noi. Atunci când am ajuns în Dubai începuse procesul de globalizare, cota de piaţă nu mai era de 80%, dar chiar şi astăzi ocupăm primul loc. Ne potrivim cumva foarte bine culturii de acolo.“

A învăţat că arabii au un stil aparte de a negocia şi că aceştia privesc orice situaţie încercând să adopte o soluţie din care toată lumea să câştige. „Am luat parte la negocieri ţinute în casa clientului, unde m-am trezit alături de alţi doi sau trei reprezentanţi ai companiilor concurente. Gazda spunea: «E bună oferta pe care mi-aţi făcut-o, dar ceilalţi au venit cu una şi mai bună. Mai puteţi oferi şi altceva?». Era neobişnuit, totuşi făceau tot ce le stătea în putinţă pentru a crea o atmosferă de prietenie. Experienţa din Rusia a fost însă cu totul diferită. Acolo oamenii încercau să supravieţuiască, se gândeau cum pot obţine cât mai mult în acel moment. Mâine totul ar putea fi diferit, ar putea începe o revoluţie sau economia ar putea intra în colaps, aşa că trebuie să maximizeze profitul imediat.“

S-a întors în 2000 în Germania pentru a coordona activităţile de Vânzări şi Marketing ale diviziei de Autovehicule Comerciale pentru Europa Centrală. A stat la sediul central până în 2004, când s-a mutat la Praga, preluând şefia sucursalei din Republica Cehă. Povesteşte că a început lucrul în ziua în care Republica Cehă a devenit membră a Uniunii Europene. „Eram în maşină, în drum spre Praga, şi vedeam artificii; am spus: «Mulţumesc, dar nu era nevoie»“, povesteşte el râzând.

Îşi aminteşte că în Republica Cehă oamenii munceau foarte mult în acea perioadă, ceea ce a dus, treptat, la o îmbunătăţire a nivelului de trai. Billich a sesizat repede diferenţele de abordare faţă de Dubai: „Cehii se bazau mai mult pe muncă, alegeau să petreacă douăzeci de ore pe zi lucrând în speranţa că lucrurile vor fi mai bune pe viitor. În Dubai, exista un mediu de afaceri dinamic pentru că arabii erau relaxaţi, ştiau că deţin sume importante de bani şi puteau investi în nenumărate domenii”.