CREŞTEREA SEMNIFICATIVĂ A TRIATLONULUI A AVUT LOC LA SFÂRŞITUL ANILOR 2000 ŞI PESTE OCEAN, ÎN JUR DE 2,3 MILIOANE DE PERSOANE REUŞIND SĂ TERMINE UN TRIATLON ÎN 2010. Numărul românilor care au reuşit să termine un triatlon este de aproximativ 300, dar creşterea sa în popularitate şi imaginea oamenilor care îl practică îl fac să fie un sport aspiraţional.

În ultimii ani, triatlonul a devenit din ce în ce mai mult un sport de statut care a înlocuit treptat tenisul sau golful în rândul comunităţii de business.

„Cred că este foarte probabil ca un executiv din zilele noastre să practice triatlonul unde în urmă cu 15 sau 20 de ani aceeaşi persoană ar fi jucat golf – terenul de golf fiind cel mai bun loc unde te întâlneai cu alţi executivi“, scria anul trecut George Dallam în cartea „Championship Triathlon Training“. Federaţia Americană de Triatlon a studiat profilul participantului: 60% sunt bărbaţi, au în medie 38 de ani, sunt căsătoriţi, câştigă anual 126.000 de dolari şi cheltuie cam 4.000 de dolari pe an pentru echipament sportiv. 

CRISTIAN CEPARU, FONDATORUL SPORTATLON.RO, UN SITE CARE VINDE ECHIPAMENTE PENTRU PARTICIPAREA LA TRIATLON, ÎŞI DESCRIE TARGETUL MAI PUŢIN PRECIS: PERSOANE CU UN VENIT PESTE MEDIA SALARIULUI NAŢIONAL, CU VÂRSTE CUPRINSE ÎNTRE 25 ŞI 45 DE ANI.  Suma estimată de sportivii români este mai mică – aceştia cheltuie aproximativ 1.000 de euro pentru a avea echipament complet de vară şi de iarnă, însă poate fi şi mai ieftin; Cristian Ceparu estimează echipamentul complet la 350-400 de euro, compus din încălţări de ciclism, încălţări de alergare, cască de ciclism, costum de triatlon, ochelari de înot şi produse de nutriţie, fără a lua în calcul bicicleta, al cărei preţ variază între 500 şi 5.000 de euro.

„Pun creşterea galopantă a oamenilor care vin înspre triatlon pe seama conştientizării beneficiilor sportului. Este de ajuns ca o pesoană să se evidenţieze prin sport, iar restul (colegi, apropiaţi) îi vor urma exemplul. Competiţiile sportive nu mai sunt de ceva vreme de privit doar la televizor, tot mai mulţi români îşi investesc energia în sport şi participă la evenimente tip maraton, curse MTB, ciclism sau înot“.

DRAGOŞ PETRESCU ATRAGE ATENŢIA CĂ NU DOAR ECHIPAMENTUL ESTE UN ELEMENT IMPORTANT DE COST, CI ÎN GENERAL SCHIMBAREA STILULUI DE VIAŢĂ ŞI AL ALIMENTAŢIEI: oamenii care fac sport devin mai conştienţi de ceea ce mănâncă, nu mai suportă ideea de a înghiţi aditivi, caută alimente bio şi duc la creşterea rapidă a segmentului de alimentaţie sănătoasă. „Sunt şi vor fi din ce în ce mai mulţi oameni care intră în clasa medie, unde devin adepţi ai alimentaţiei procesate.

Dar practicarea sportului şi educaţia le schimbă viaţa celor mai mulţi dintre ei.“ Mulţi oameni încep să facă sport pentru a slăbi, dar ajung să vrea tot mai mult şi îşi schimbă radical stilul de viaţă. Andrei Vulpescu, country sector controller în cadrul unei companii germane de tehnologie, povesteşte că a fost cooptat la alergat de şeful său în 2005. După o perioadă în care a fost expatriat, s-a întors în 2010 în ţară şi a început intens antrenamentele (3 antrenamente la sală cu antrenor personal şi 3 alergări pe săptămână): a slăbit 25 de kilograme şi spune că atunci când aleargă găseşte soluţii pentru probleme de serviciu care nu îi vin în cap cât este la birou, plus că există şi doza de autodepăşire pe care ţi-o dă sportul de performanţă: „Acum 5 ani mă uitam la cei care aleargă 42 km ca la nişte zei, dar acum nu mi se mai pare aşa o provocare, prin urmare, vreau mai mult. Pot alerga 42 de kilometri, am făcut asta în 5 ore şi jumătate, dar următorul meu scop este ultramaratonul, cei 56 de kilometri pe care vreau să îi alerg la anul, de ziua mea, în Africa“.