Este şi cazul Roxanei Nasoi, în vârstă de 23 de ani, care a început încă de acum patru ani, la terminarea liceului, să lucreze în sistem de freelancing. Primul proiect a fost pentru un client din India pentru care scria articole pe diverse subiecte şi primea câte un dolar pentru fiecare 500 de cuvinte. A ajuns repede la 5 dolari pe articol, apoi 10 şi acum negociază altfel sumele încasate pe proiecte, ajungând la venituri de aproximativ 1.500 de dolari pe lună. De anul trecut este şi ceea ce iniţial se numea reprezentant regional, funcţie transformată ulterior în "mobilizator", pentru platforma Elance, ca parte a strategiei companiei de a se extinde pe plan local. "Este a doua iniţiativă de acest gen a companiei, după Bangladesh", spune Nasoi. Ea gestionează, alături de alţi patru asemenea ei - Vali Ciacâru, primul care a primit titlul de reprezentant al companiei în România, sora lui, Irina Ciacâru, şi Ana Maria Nilca -, relaţia cu freelancerii şi realizează periodic traininguri cu aceştia.

Sunt împărţiţi pe regiuni din ţară, cu toate că în Bucureşti sunt cei mai mulţi dintre freelanceri, ceea ce explică faptul că trei dintre mobilizatori răspund de această zonă. Vali Ciacâru (29 de ani) este la Iaşi, iar compania are în plan să angajeze alţi câţiva, la Cluj, Timişoara şi Braşov. După câteva joburi care nu i-au adus prea multe realizări, a intrat şi el în 2009 pentru prima oară pe o platformă de freelancing. "Sunt înregistrat pe patru platforme, fiecare cu plusuri şi minusuri. Mobilizator pentru Elance am devenit în toamna lui 2011", spune Ciacâru, obiectivul principal din această funcţie fiind să explice freelancingul celor neiniţiaţi şi să extindă comunitatea de români care lucrează în acest mod. "Venitul meu îmi permite să duc un trai liniştit. Este cu multe procente peste venitul mediu din România", spune el, evitând să dea cifre exacte. Munceşte între 4 şi 16 ore pe zi, în funcţie de câte proiecte are în lucru, însă ar fi suficient să lucreze chiar şi una-două ore pe zi pentru a-şi acoperi cheltuielile minime necesare traiului de zi cu zi. Uneori, nici măcar atât, dacă e să luăm în calcul un proiect realizat în totalitate într-o noapte: formatarea unui document de câteva sute de pagini, pentru care a încasat 600 de dolari. "Evident, exemplele de acest fel sunt rare", precizează freelancerul.

Perspectivele câştigurilor frumoase îi îmbie pe mulţi, deşi, aşa cum am mai zis, nu toţi izbutesc, mai ales că mulţi renunţă la sistemul de lucru şi se întorc la un loc de muncă tradiţional, chiar dacă nu foarte bine plătit, când văd cât de dificil e să câştigi proiecte la început. "E adevărat, nu toată lumea are succes pe o platformă de freelancing, dar asta se întâmplă şi pe piaţa muncii", combate Kjetil Olsen. Dar pentru Irina Dumitrescu, un web designer bucureştean în vârstă de 27 de ani, un an de încercări a fost de-ajuns. "M-am înscris pe şapte platforme de freelancing şi aplicam în permanenţă la proiectele pentru care aveam competenţe", povesteşte freelancerul. Printre ele, inclusiv CrowdSpring.com sau 99Designs.com, platforme unde designerii trimit chiar modele în funcţie de specificaţiile clientului care, la final, alege un singur freelancer, deşi în stadiile incipiente trimit propuneri chiar şi 100 de oameni. După un an, când a tras linie, făcuse un singur site mai amplu pentru o firmă mică din India pentru numai 300 de dolari, "o sumă infimă raportat la cât a fost de muncă şi la cât costă în general un site, dar pe care am acceptat-o în speranţa că un proiect realizat cu succes va atrage şi alţi clienţi", şi câteva proiecte mai mărunte. A câştigat în total 682 de dolari tot anul şi a renunţat, iar ca ea sunt destui, cea mai bună dovadă fiind conturile inactive de pe platformele de freelancing.

Totuşi, în domeniul IT este cel mai uşor, aici fiind cea mai mare cerere pentru freelanceri. În România, de pildă, mai mult de jumătate din proiectele lucrate au legătură cu acest segment, iar câştigurile sunt între cele mai mari, în medie de 20 de dolari pe oră, cifră altfel mai mare dacă n-ar fi trasă în jos de tinerii începători, care acceptă proiecte pentru sume foarte mici, folosind în primă fază preţul drept armă principală în atragerea clienţilor. Dacă ţări precum India sau Pakistan sunt privite de freelancerii români drept surse neînsemnate de bani, întrucât companiile de acolo plătesc prost, "la fel de prost cât îşi plătesc propria forţă de muncă, doar că aici găsesc oameni mai bine pregătiţi", crede Roxana Nasoi, SUA ori Canada sunt tocmai la polul opus. Nu numai că sunt familiarizaţi cu domeniul, dar se uită nu doar la preţ, care oricum este prin comparaţie mai mic aici, ci şi la calitatea produsului final, ceea ce ţările asiatice se pare că nu prea preţuiesc. Rabat par să facă inclusiv companiile româneşti care caută forţă de muncă pe platformele online de freelancing. "Pentru un proiect din care încasez 2.000 de dolari de la un străin, în România aş lua numai un sfert din sumă", mai spune Nasoi.