Antreprenoarea spune că i-a fost foarte greu să poată introduce în România un produs turistic nou, ca agenţie: „Sigur că turismul ecvestru există de foarte mult timp, dar nu cred că se ştiau prea multe despre acesta. Eu am vrut să devin agenţie touroperator mai ales pentru turiştii străini care vin în România; organizez foarte multe tururi de o zi, două sau chiar şase zile. Chiar acum am avut un circuit de două zile în care s-au făcut aproape 50 de kilometri călare, pe munte. Aceste trasee nu sunt decât pentru cei experimentaţi.” Equestrian Adventures organizează însă şi circuite pentru începători sau cei de nivel mediu, inclusiv tabere pentru copii.

Caii contribuie foarte mult la dezvoltarea copiilor, crede Florina Ioanid, mai ales din punct de vedere psihic. Taberele pentru copii sunt de două, trei sau patru nopţi şi pornesc de la preţul de 120 de lei pe noapte, incluzând călărie, focuri de tabără şi activităţi precum tir cu arcul.

În 2016, Equestrian Adventures a avut în jur de 100 de clienţi, atât din România cât şi din străinătate. „Turiştii vor şi altceva, vor alte circuite, vor să experimenteze lucruri noi, aventuri, vor să călătorească pe munte – iar făcând asta călare, ei se relaxează, scapă de stresul cotidian. După o săptămână de muncă poţi să te retragi două-trei zile la munte, pe cal. E un lucru foarte bun din punct de vedere psihic, mai ales pentru cei care au probleme la serviciu”, explică tânăra despre nişa pe care a ales să îşi dezvolte afacerea.

Florina Ioanid spune că lucrează cu pensiuni de echitaţie din toată ţara, din regiuni diferite în funcţie de nivelul de pregătire al clienţilor şi de disponibilitatea acestora de a se deplasa. „Există în jur de 150 de centre de echitaţie în toată ţara, estimativ vorbind, dar doar 30 sau 40 oferă servicii de calitate. Trebuie să ştii să ai grijă de cai, să fii şi pasionat de treaba asta, pentru că nu e deloc o treabă uşoară”, încheie ea.

Una dintre problemele centrelor de echitaţie de la noi este faptul că multe nu sunt autorizate în acest sens, ceea ce ridică mari semne de întrebare vizavi de răspunderea în cazul unui accident. „Dintre cei care lucrează în cluburi sau centre de echitaţie, majoritatea deţin drept de practică“, spune Sorin Săveja. „Cât despre cei din pensiuni, cred că în ultimii 6-7 ani şi-au luat peste 500 de carnete, dar ulterior nu şi-au mai plătit licenţele şi nu s-au prezentat la verificări. Nu pot să-i urmăresc decât pe cei din sistemul nostru, cei afiliaţi la federaţie – iar aici toată lumea are drept de practică. Nu ai altfel dreptul să mergi la concurs sau să antrenezi pe cineva.”

Cursurile oferite de Federaţia Ecvestră Română costă 200 de lei (obţinerea permisului de monitor), în vreme ce verificarea abilităţilor, pentru reînnoirea permisului, costă 100 de lei.

Dacă există o certitudine în ceea ce priveşte interesul crescut faţă de echitaţie, evidenţiat de numărul tot mai mare de unităţi ce oferă servicii în acest sens, succesul unui astfel de business nu e (încă) la fel de evident. Este greu de tras o concluzie atât timp cât nu există cifre concrete cu privire la aceste centre – fie pentru că lipseşte interesul, fie pentru că mulţi dintre cei care operează astfel de pensiuni preferă să o facă fără să declare acest lucru în mod public.

Echitaţia reprezintă un sport de interes general în alte ţări – dar acest lucru este direct legat şi de modul în care statele în cauză aleg să păstreze şi să îngrijească hergheliile şi, prin urmare, să asigure o bază sănătoasă de selecţie.

„Mă uit uneori la televizor şi văd cu gura căscată cum toate pensiunile oferă servicii de echitaţie; e însă un lucru bun. În primul rând, e vorba de factorul material – a crescut nivelul de trai în România”, spune Sorin Săveja, secretarul general al Federaţiei Ecvestre Române. Tot el spune că statele cu cel mai dezvoltat nivel al echitaţiei sunt Germania şi Franţa. „În Germania sunt legitimate la federaţie în jur de 1,5 milioane de persoane, nu mai zic câţi sunt practicanţi care au cai; e ca un sport naţional. Şi, până la urmă, vorba aceea: nu e important să ai un Mercedes dacă nu ai şi un cal.”