O zi obişnuită

Munca este la fel de multă şi de o parte şi de cealaltă a globului pământesc. În urmă cu câţiva ani, într-un interviu pentru BUSINESS Magazin, şeful filialei locale a Coca-Cola HBC povestea că ia micul dejun în maşină, în drum spre birou. Mari schimbări nu au intervenit, în această privinţă, spre deosebire de multe altele. Pentru el o zi obişnuită de muncă începe în general la opt dimineaţa şi se termină la şase după amiaza. Însă, în funcţie de durata şedinţelor şi proiectele în derulare, într-un anumit moment, programul se poate prelungi.

Drumul de acasă până la birou este relativ scurt, durând în jur de 20 de minute cu maşina, iar “traficul nu se compară cu cel din Bucureşti”. Ora opt înseamnă prima cafea neagră şi o lecţie de japoneză, atunci când lucrează la biroul din Fukuoka şi nu este în deplasare. Are un profesor japonez la pensie (“doar în aceste condiţii se putea adapta programului meu”), Yokota-sensei, “foarte simpatic”, care se străduieşte să-l ajute să dezlege misterul scrierii şi limbii japoneze. Învăţarea nu este deloc uşoară, mai ales, glumeşte Drăgan, pentru că “nu sunt tocmai elevul model şi mai trag chiulul de la întâlniri”, atunci când călătoreşte sau când are şedinţe programate la prima oră. Chiar şi aşa, după un an de trai pe meleaguri nipone, a învăţat suficient din limba samurailor cât să spună cine este, de unde vine şi ce face, să numere şi să dea şoferului de taxi adresa unde vrea să ajungă.

După lecţia de japoneză începe munca propriu-zisă. Împreună cu asistenta sa trece în revistă agenda zilei după care “îi dăm bătaie: şedinţe, întâlniri, prezentări”. Timişoreanul, care nu are conaţionali colegi la Coca-Cola West Japan, este permanent însoţit de un interpret, atunci când interlocutorii săi nu vorbesc engleză. De altfel, în oraşul în care locuieşte (Fukuoka) a întâlnit o singură dată, întâmplător, o familie de români, “dar nu cred că există o comunitate românească aici”.

Cât priveşte călătoriile, cele mai multe în interes de serviciu sunt între Fukuoka, Osaka şi Tokio, durata de zbor fiind între una şi două ore. Pe de altă parte, aproape în fiecare săptămână ajunge în câte un oraş din Japonia în care compania are operaţiuni. La aceste călătorii se adaugă însă şi cele între ţări şi continente. Într-o singură lună a fost şi în Shanghai şi Singapore, apoi a plecat în Coreea şi în America. În aprilie a ajuns şi în Europa, aşa că, spune Drăgan glumind, “nu mă pot plânge că nu zbor destul. Dacă ar fi să contabilizez orele de zbor, probabil m-aş califica în curând pentru un post de pilot”.