Lista de surprize în Japonia este lungă. Acolo aproape totul e diferit de Europa, de la filozofia de viaţă până la felul în care sunt abordate problemele pragmatice din viaţa de zi cu zi, de la religie până la mare parte din arhitectură, povesteşte Drăgan, care mărturiseşte că în fiecare zi este surprins. “Descopăr lucruri noi la tot pasul.”

Prima mare surpriză pentru român a fost atunci când a înţeles că prea puţini japonezi vorbesc limba engleză. Dar, cu toate barierele lingvistice, japonezii se dovedesc de fiecare dată extrem de politicoşi. “E adevărat că atunci când vine vorba de muncă, politeţea nu poate compensa tot, dar încercăm să ne descurcăm”, spune managerul. El detaliază - şedinţele sunt mult mai lungi pentru că majoritatea sunt în japoneză şi el are nevoie de interpret. “Nu e întotdeauna confortabil să ai nevoie de cineva care să traducă tot ce spui şi ce ţi se spune, dar am început să mă obişnuiesc.” Cu toate acestea, există şi o parte bună, pentru că este obligat să se concentreze de fiecare dată şi are timp să se gândească la ce vrea să spună.

În plus, a învăţat să se descurce în trafic conducând cu volanul pe dreapta; în întreaga lume sunt 75 de ţări în care conducătorii auto se conformează acestui stil, între care Marea Britanie, Australia, India sau Noua Zeelandă. În rest, a conştientizat că “deşi complet diferiţi, ca experienţe de viaţă şi trecut cultural, oamenii sunt, până la urmă, făcuţi din acelaşi aluat şi mişcaţi de aceleaşi emoţii oriunde în lume”.

Întâmplări neaşteptate nu au avut loc doar la birou, ci şi în afara acestuia. De exemplu, a avut nevoie de puţin ajutor ca să poată folosi telecomanda de la televizor sau pe cea de la aerul condiţionat, pentru că toate aceste <unelte> au, evident, instrucţiunile scrise în caractere japoneze. În plus, povesteşte Drăgan, mare i-a fost mirarea şi când a constatat că nu există coşuri de gunoi pe stradă, dar... nici mizerie. Sau că nu poate vorbi la telefon atunci când este în metrou sau în lift, că legumele şi fructele se vând la bucată (“e ciudat să cumperi doar o roşie sau un măr, dar ideea e să mănânci totul cât mai proaspăt”), dar şi că ceaiul verde e mai amar decât îşi închipuia el. La capitolul dificultăţilor, pe lângă limbă, s-a mai luptat şi cu diferenţele de fus orar. La început i se părea foarte ciudat, avea senzaţia că doarme ziua sau că se trezeşte cu “noaptea în cap”, dar încet-încet s-a obişnuit şi cu asta.

Timp liber

“Ar fi trebuit mai întâi să mă întrebi dacă am aşa ceva”, glumeşte Călin Drăgan, care spune că adesea săptămânile sunt extrem de aglomerate şi multe weekend-uri s-au transformat în zile de muncă. Atunci când are totuşi timp liber încearcă să se relaxeze. În urmă cu câteva săptămâni, de pildă, a fost cald şi foarte senin, iar ziua începuse să crească. Toate parcurile din oraş erau pline de cireşi înfloriţi, aşa că a profitat de ocazie “să văd şi eu minunea despre care vorbeşte toată lumea”. Sakura, sărbătoarea cireşilor înfloriţi, este un eveniment special pentru japonezi şi durează câteva zile. Atunci când toţi cireşii sunt plini de flori, japonezii organizează un picnic festiv, numit hanani, iar mii de persoane ies în parcuri şi pe străzi.

În general, la sfârşit de săptămână, Călin Drăgan încearcă să mai recupereze din lucrurile pentru care nu a avut timp pe parcursul săptămânii. În funcţie de starea de spirit, citeşte, merge la cumpărături sau în mici excursii de o zi în oraşe din apropiere.