Viorel Piperea a început să cultive legume şi fructe pe terenul din Singureni, judeţul Giurgiu, mai întâi ca un hobby, cu un so-lar cumpărat de la o firmă care i-a fost client la firma de construcţii. După şase ani, a ajuns să aibă 11 solarii - opt mari şi trei mici, - iar în total cultivă fructe şi legume în sistem ecologic pe o suprafaţă de cinci hectare.

Hobby-ul său a fost impulsionat de o investiţie de circa 100.000 de euro, iar planurile continuă, deşi profitul întârzie să apară. Anul acesta, de pildă, vrea să real-izeze un sistem de încălzire bazat pe planta numită camelină, din uleiul căreia poate fi făcut un combustibil asemănător mo-torinei. Piperea nu ştie cu exactitate cantitatea de legume şi de fructe produse, dar îşi aminteşte de o producţie record de roşii la care a ajuns în urmă cu trei ani: „Din patru sau cinci solarii, pe care am cultivat numai roşii, la nivelul maxim al culturii am ajuns la circa trei tone de roşii pe săptămână, din care avem bulion şi acum“.

Vinde produsele prin intermediul site-ului Agricool-tural către clienţi direcţi şi intermediari din toate produsele realizate la ferma din Singureni. „Nu putem să facem un singur pro-dus pentru că nu se vând cantităţi mari, oamenii nu prea ştiu să ţină la sănătate, pentru ei contează ca produsul să fie mare şi frumos, nu calităţile acestuia.“ Comenzile vin din toată ţara şi antreprenorul oferă exemplul unei persoane care a comandat în urmă cu doi ani din Harghita.

Pentru a satisface nevoile clienţilor, folosesc o maşină de livrări pe care o conduce el însuşi. Acum câţiva ani, plănuia şi deschiderea unui magazin, dar costurile enorme, generate mai ales de chirie, nu erau justificate pentru afacerea cu produse ecologice. Parteneriatele cu reţelele mari de super şi hipermarketuri nu reprezintă o prioritate, tot din cauza costurilor: „Cer ambalaje, etichetare, am ajuns la concluzia că de fapt câştigurile sunt mai mici decât dacă le duc în piaţă“.

Cele mai mari probleme le reprezintă, din punctul lui de vedere, lipsa pieţei de desfacere şi dificultatea cu care se procură seminţele necesare culturilor ecologice, precum şi produsele de combatere a bolilor şi dăunătorilor.

Cu toate acestea, Piperea este optimist şi este convins că se poate trăi dintr-o astfel de afacere: „Îţi ocupă tot timpul, trebuie să fii în permanenţă aici, să ai grijă de oameni, să urmăreşti culturile, atunci când apar probleme, trebuie să ştii ce să le faci, dat fiind că singura modalitate de tratament eficient este mâna“.

Gustul roşiilor de altădată. CAP Gurbăneşti, un nume menit să sugereze gusturile din copilărie, este creaţia lui Florin Co-jocariu, cu experienţă dobândită în strategiile de marketing ale multinaţionalelor în care a lucrat. De mai bine de cinci ani locui-eşte împreună cu soţia, Victoria, în Gurbăneşti, Călăraşi, şi 
s-au dedicat amândoi în totalitate afacerii cu roşii „ca pe vremuri“.

Chiar dacă roşiile cultivate de cei doi soţi pe o suprafaţă de 5.000 de metri pătraţi au gustul din grădina bunicii, modalitatea prin care acestea ajung la clienţi este cât se poate de actuală: prin intermediul site-ului, pe baza unui abonament cu livrare săp-tămânală, sau de pe rafturile Metro Băneasa, cu care au încheiat un contract anul trecut. Florin Cojocariu a fost director de marketing la Elite (actuala Doncafé), de unde a plecat ulterior pentru a fonda televiziunea online Happy Fish.

După un an de zile, investitorii s-au dovedit a nu mai fi atât de deschişi, iar, după acest moment, Cojocariu a cumpărat un teren la ţară, în Gur-băneşti, judeţul Călăraşi, la 60 de kilometri de capitală. Viitoarea sa soţie, pictoriţa Victoria Cojocariu, care avea un atelier în Bucureşti, nu mai locuise niciodată la ţară până atunci şi l-a încurajat să repare casa bătrânească de acolo.

După câteva luni petrecute în Gurbăneşti, ea şi-a descoperit pasiunea pentru plante, iar în scurt timp a venit şi decizia ca cei doi să se stabilea-scă acolo, în 2009. Victoria Cojocariu s-a înscris chiar şi la studii la Agronomie, iar după câteva seminţe de roşii cherry aruncate neglijent în grădină care s-au înmulţit fără îngrijire şi au generat laudele musafirilor, a venit şi ideea afacerii. Un an mai târziu, au plantat pe o suprafaţă de 400 de metri pătraţi roşii din seminţe selecţionate pe perioade de cinci-zece ani de fermieri pasionaţi din lumea întreagă, cunoscute sub numele de heirloom.

După succesul unui test de livrare pentru un număr mic de abonaţi prin intermediul site-ului, cu un cost de 15 lei pentru un kilogram de roşii, au hotărât să crească suprafaţa de culturi. Astel, au ajuns ca anul trecut să producă, pe circa 5.000 de metri pătraţi, 1 tonă de roşii pe săptămână, din care mai păstrează acum sucurile conservate - passata, de pildă -, conflictul cu unii dintre marii retaileri nepermiţându-le să îşi vândă toată cantitatea.

Vând circa 15 soiuri de roşii şi testează încă alte câteva zeci. Se adresează mai ales clienţilor direcţi, prin intermediul site-ului şi al promovării în social media, dar au colaborat şi cu restaurante precum Casa di David, Sofa, Mica Elveţie. Anul tre-cut, au vândut cantităţi mici către Metro, cu care intenţionează să continue colaborarea.

Pentru anul în curs, cei doi antrepre-nori vor să se extindă şi vizează o producţie de circa 78 de tone, bazându-se şi pe cele cinci solarii de câte 500 de metri pătraţi construite recent. Clienţii direcţi ai roşiilor de Gurbăneşti sunt, potrivit lui Cojocariu, oameni cu venituri medii şi mari, o parte dintre ei fiind dispuşi să renunţe la alte lucruri pentru a investi în mâncare de bună calitate: „Sunt oameni care nu câştigă mai mult de 1.000 de euro şi care plătesc 15 lei pentru un kilogram de roşii de bună calitate.

Preţul pentru un abonament lunar, în care intră opt kilograme de roşii, ajunge la 120 de lei. Cojocariu nu cultivă în sistem bio în totalitate şi spune că stropeşte în cantităţi minime plantele împotriva dăunătorilor, dar totul este transparent: consumatorii pot vizita ferma, iar solariile sunt dotate cu camere de filmat. După un an de producţie, Cojocariu cunoaşte toate detaliile despre roşiile şi valoarea gustului lor: „Rapor-tul dintre aciditate şi zahăr este diferit pentru fiecare soi în parte. Roşiile sunt ca vinul bun“.