Andrei Barbu este departe de a fi singurul care a renunţat la Bucureşti pentru a sta la ţară. Datele furnizate de Institutul Na-ţional de Statistică arată că, în intervalul 2009-2012, aproape o jumătate de milion de români au renunţat la oraş pentru a se muta la ţară. Simplitatea voluntară („voluntarily simplicity“), traiul simplu sau downshifting-ul sunt termeni care se vehiculează din ce în ce mai mult în economiile cu lungă istorie capitalistă şi, de câţiva ani, încep să prindă amploare şi în România.

În plus, cercetările arată că, în majoritatea economiilor capitaliste, oamenii au cu cinci ore mai mult timp liber pe săptămână decât acum 20 de ani, datorită beneficiilor aduse de modernitate: mai puţină muncă în casă, mai puţini copii, pensionare timpurie. Totuşi, indivizii resimt o lipsă acută a timpului din cauza orelor suplimenatre de la birou, a minutelor pierdute în trafic, a navigatului pe Internet. Agricultura este domeniul în care din ce în ce mai mulţi antreprenori se refugiază după stresul joburilor din companii pentru a fi stăpânii timpului lor şi pentru a cultiva produse organice pentru propriile familii.

Matei Dumitrescu este optimist în ce priveşte creşterea preferinţelor oamenilor pentru produsele biologice; totuşi, observă că majoritatea consumatorilor aleg aceste produse ocazional, spre deosebire de cei din Vest: „Circa 10-15% dintre clienţi aleg produsele constant, restul comandă ocazional“. Segmentul de piaţă căruia se adresează este considerabil mai mic faţă de Vi-ena, de pildă, unde procentul de persoane cu venituri medii spre mari este mai mare, aspect esenţial în condiţiile în care un produs etichetat „bio“ poate să fie şi de două-trei ori mai scump.

În acest context, trecerea de la viaţa de corporatist la cea de agricultor are mai mult satisfacţiile unui hobby, decât profitul: „Nu este o afacere din care să te îmbogăţeşti. Pentru un profit consistent, este nevoie de mii de hectare cultivate, cereale even-tual, pe care să le exporţi cu vaporul“. Un alt aspect pozitiv pe care îl observă este că din ce în ce mai mulţi oameni din oraşe încep să îşi cultive propriile legume în grădina bunicii,  iar fermele mici se orientează spre această modalitate de producţie: „Cred că acesta este viitorul în agricultură, uitaţi-vă în Vest, unde populaţia urbană şi educată aşa mănâncă“.

Crede că în România este momentul ideal pentru a începe o astfel de afacere, datorită faptului că există încă suprafeţe de teren neutilizate, astfel că intrarea în circuitul ecologic este mai uşor de realizat. Coşul de legume respectă principiul de bază al agriculturii eco, cultivând doar cu pământ, apă şi soare, iar faptul că sunt la voia naturii se reflectă în pierderi şi în produse mai puţin atrăgă-toare decât cele cu care ne-am obişnuit în hipermarketuri: „Majoritatea clienţilor noştri au mâncat rucola găurită de un purice“.

Din Irak, direct În solariu. „În organism se dă permanent o bătălie între antioxidanţi şi radicalii liberi, între vitamine şi miner-ale şi gazele de eşapament, televizor, antene, mâncare nesănătoasă; eu cultiv acele plante care aduc un aport de energie şi sănătate în organism“, descrie Marin Dumbravă argumentele pentru care a început să cultive legume şi fructe bio mai întâi pen-tru familia lui, iar apoi pentru clienţii microfermei ecologice Biodumbrava.

După cum vorbeşte, Dumbravă pare doctor sau profesor în agronomie.

Pregătirea lui nu are nicio legătură cu activitatea ac-tuală: inginer comandor de aviaţie, a absolvit Academia Tehnică Militară, Institutul Politehnic şi un master la Universitatea Na-ţională de Apărare. A lucrat în exploatare şi a fost responsabil de activitatea tehnică a unei întregi escadrile, iar pentru câteva săptămâni a avut chiar şi o misiune în Irak. Dar, după cum el însuşi afirmă, „omul cât trăieşte învaţă“, iar cumpărarea unui teren cu o suprafaţă de circa un hectar în comuna Joiţa din Giurgiu, aflată la 15 km de Bucureşti, i-a schimbat total preocupările.