În prezent, îşi petrece cea mare parte a timpului lucrând în fermă pentru că „nu poţi să stai în faţa laptopului şi să coor-donezi activităţile de acolo. Trebuie să pui mâna şi să faci, doar aşa înveţi“, spune antreprenorul care a observat că în România domeniul este încă tânăr, iar lucrurile se învaţă în timp şi nu din cărţi de specialitate.

În primul an de la cumpărarea terenului, 2005, a cultivat lucernă, în următorii doi ani a plantat pomi fructiferi şi viţă de vie, iar din 2008, odată cu pensionarea şi cu con-strucţia a două solarii, a început să cultive intensiv toată gama de legume. A investit până acum mai bine de 30.000 de euro, dar deocamdată îşi ia satisfacţiile din reacţiile clienţilor: „Dom’le, n-am mai mâncat aşa varză de când eram copil la bunica“; apreciază că profitul va veni în timp, peste aproximativ cinci ani.

Are circa 100 de clienţi direcţi lunar prin intermediul site-ului, dar se confruntă deseori cu faptul că mulţi nu sunt constanţi: „Asta este drama unui cultivator bio, deoarece clientul e tot timpul în căutări, caută produsele atât ieftine, cât şi bune, ceea ce, în cazul unei agriculturi ecologice, este imposibil“.

Cererea este astfel sinusoidală. Vinde cantităţi mici, din mai multe tipuri de legume şi a avut chiar şi ideea unui coş săp-tămânal, reprezentând necesarul de legume pentru o săptămână. Suma minimă pentru a solicita coşul săptămânal este de 20 de lei, dar valoarea comenzilor variază în funcţie de client. Pe lângă legume, vinde şi ouă, de la cele circa 100 de găini aflate în microfermă.

Toate sunt destinate unui client bine informat şi cu venituri medii spre mari, familiilor cu copii sau celor care consumă pro-duse bio pentru a se vindeca de diverse afecţiuni. Preţul pentru produsele pe care le vinde poate fi de două-trei ori mai mare decât cel al legumelor din piaţă, ajungând la un preţ similar cu cele din urmă în perioada de vegetaţie maximă.

Dumbravă oferă şi explicaţia pentru care produsele bio sunt mai scumpe: o salată bio ajunge în perioada de vegetaţie optimă la maturitate în trei luni de zile, iar într-un sezon atipic chiar şi în şase luni, în timp ce într-o cultură obişnuită, tradi-ţională, durează trei săptămâni. Astfel, în timp ce un producător obişnuit ajunge chiar şi la şase producţii într-un sezon, producătorii bio se limitează la una singură. În consecinţă, antreprenorul se limitează în a oferi cifre referitoare la cantitatea de legume cultivate anual pentru că „într-o cultură ecologică, răspunsul cel mai sincer este «nu ştiu»“.

El oferă exemplul unui an în care a avut pierderi de 50% din cauza vremii nefavorabile şi a dăunătorilor, pentru care cultivatorii bio folosesc substanţe speciale precum un amestec din piper, usturoi, ardei iute, infuzii de pelin.

Principala ţintă pentru viitorul afacerii este transformarea Biodumbravei într-un brand. Parteneriatele cu hipermarketuri şi supermarketuri nu reprezintă o prioritate: chiar dacă un hipermarket i-a oferit posibilitatea de a intra în magazin cu un stand, iar o companie americană producătoare de sucuri pentru sportivi de performanţă i-a cerut cantităţi enorme de sfeclă roşie, antre-prenorul „îşi cunoaşte limitele, iar baza o reprezintă tot clientul direct“.

Pentru a-şi extinde producţia, fermierul intenţionează să ia teren în arendă sau să mai cumpere, dar încă mai caută pentru că, în zona sa, preţurile pentru terenul agricol sunt mari.

Marin Dumbravă munceşte, de la fondarea afacerii, cot la cot cu fiul său, care se ocupă de gestionarea seminţelor şi are pregătire în acest sens: a studiat Ingineria şi Securitatea Produselor Alimentare în cadrul Bioterra, are un master la agronomie şi este pasionat de tehnici de cultivare superioară. Fiica, deşi a studiat automatică şi calculatoare şi este angajată 
într-o multi-naţională din domeniul IT, a cumpărat şi ea un teren unde a început să cultive în sistem bio pomi fructiferi şi recunoaşte că ar părăsi multinaţionala pentru agricultură, „cred că este ceva genetic“.