Pe lângă recrutarea personalului prin intermediul siturilor specializate de pe internet, de mai mult de un an a început să funcţioneze foarte bine social media, spune Sterescu. „Nu eram foarte prezenţi, dar de un an am transformat Facebook într-un canal de comunicare cu piaţa forţei de muncă.“ CGS a ales să se extindă pe mai multe pieţe de forţă de muncă, care oferă acces la angajaţi buni. Apare în schimb o problemă legată de cei ce conduc afacerea acolo. „Trebuie relocaţi oameni care să construiască un nucleu acolo şi care să identifice viitorii lideri, nu manageri, ai acelei locaţii. Suntem prezenţi în Braşov din 2008 şi Sibiu din 2010. Alte companii sunt acum forţate să se ducă în alte oraşe, ceea ce pe termen mediu va fi o mare provocare pentru ei.“

De la alte oraşe, compania ar putea intra şi pe alte pieţe europene, pentru că tendinţa există: „În urmă cu 20 de ani toţi erau în Irlanda şi ulterior au descoperit Europa Centrală, pe măsură ce pieţele s-au deschis şi infrastructura de telecomunicaţii a permis. În ultimii zece ani am fost descoperiţi noi, Europa de Est - România, Bulgaria, Ucraina. Bulgaria are o problemă, limbile străine sunt vorbite cu un puternic accent slav, la fel şi Ucraina, pe lângă conflictul care este acum, iar România a fost în lumina reflectoarelor. Este greu să te duci acum spre centrul Europei, unde Polonia are salariile duble faţă de noi, Ungaria suferă din cauza noii politici a guvernului, te duci contra vântului. Dar anumiţi clienţi ne vor în anumite pieţe, iar din România nu poţi face suport pentru Polonia sau Cehia, trebuie să mergi acolo  ca să cumulezi mai multe limbi. Momentan CGS se extinde în America de Sud şi alte oraşe din România“.

Vladimir Sterescu crede că EasyCall nu ar fi ajuns la nivelul la care astăzi este CGS. „O firmă românească are un potenţial limitat de a deschide uşi. Noi nu am fi putut să intrăm la clienţii pe care îi avem acum, cum sunt IBM, Dell, Lenovo, Toshiba. Cum astfel de clienţi sunt competitori, şi echipele CGS sunt separate, infrastructura, ba chiar şi clădirile în care îşi desfăşoară activitate operatorii sunt separate.“ Spune că firma are o strategie bună şi că industria de outsourcing trăieşte o presiune constantă, din cauza apariţiei permanente a noi şi noi competitori. Îi este dor de etapa în care EasyCall însemna 15 - 20 de oameni. „În momentul acela simţeam spiritul de echipă, spiritul antreprenorial pe care reuşeşti să îl transmiţi, faptul că toată lumea trage în acelaşi sens. Este o etapă. A mai fost etapa până la 300 de angajaţi, când îi ştiam pe toţi angajaţii pe nume. După 300, am început să nu-i mai ştiu pe toţi pe nume. Oamenii apreciază faptul că te urci în lift şi întrebi pe coleg ce-i face mama, te întâlneşti cu altul şi îl întrebi dacă fratele a intrat la facultate, când ai o relaţie cu oamenii şi nu te rupi de această relaţie. Faptul că Phil Friedman vine periodic în România şi dă mâna cu aproape fiecare angajat şi discută cu ei este important, iar cele 30 de secunde îi vor rămâne şi va ţine minte. Peste 300 de angajaţi, lucrurile încep să se mai dilueze şi trebuie să fii atent, pentru că mesajele pot fi uşor distorsionate. De multe ori antreprenorii cu mai puţină experienţă au tendinţa de a încerca  să facă ei tot şi de a nu lăsa lucrurile pe mâna altora. Este o frână în creşterea afacerii. Cred că a le oferi încrederea necesară şi şansa de a deveni omul potrivit la locul potrivit iarăşi este un lucru pe care oamenii îl apreciază şi îl vor ţine minte.“

Cum se simte el la 40 de ani? Spune că trăieşte cei mai productivi ani şi aşa îi simte şi pe următorii. Ziua şi-o începe la 5 - 5.30 şi aleargă o oră sau o oră şi jumătate; simte că acesta este singurul interval din zi când are timpul propriu, unde nu intervine nimeni şi nimic, iar la gradul de stres care se acumulează, efortul fizic este absolut necesar. Lunea are discuţii cu echipele de management din ţară, dar şi o şedinţă cu Phil Friedman, un raport foarte detaliat al afacerii. Acasă nu vine niciodată înainte de 20.30.

Balansul cu viaţa personală? Simte că lucrurile devin din ce în ce mai compexe, pentru că are trei copii, trei băieţi care îşi doresc mai mult timp cu părinţii. „Dintr-o dată este ceva complex şi ai o dilemă. Încerc să găsesc echilibrul şi cu cei 3.000 de oameni din companie, care în fiecare zi au probleme sau o părere personală pe care vor să o prezinte.“

Şi probabil că un echilibru trebuie găsit şi în relaţia cu autorităţile şi cu societatea, pentru că industria de outsourcing generează slujbe, taxe plătite şi îşi educă angajaţii. „Industria de software este văzută ca o industrie emblematică pentru România, dar eu cred că în ultimii 5 - 6 ani în industria de outsourcing am depăşit cu mult numărul de locuri de muncă create, faţă de software, şi cred că avem aceeaşi contribuţie la buget. Este o industrie care a absorbit mulţi dintre potenţialii şomeri tineri din România.“