Un moment reper în istoricul companiei a fost obţinerea primului contract important din acest domeniu, considerat secret în acel moment, la Institutul de Criogenie din Râmnicu Vâlcea. Acolo s-a construit o instalaţie specială, iar compania celor doi fraţi a participat la proiectarea şi construirea unei părţi semnificative din aceasta. Au început apoi să proiecteze din ce în ce mai mult, dar în perioada ’96-’97 s-au confruntat cu o nouă criză, din cauza devalorizării puternice a leului. Lucrau în acea perioadă la proiectarea şi montajul instalaţiilor companiei de iluminat Luxten, cu care încheiaseră un contract cu preţul fixat în lei. „A fost contractul pe care nu o să îl uit niciodată„, spune Bodea, referindu-se la acel an, singurul în care noua companie a înregistrat pierderi. Echilibrul a venit din găsirea unei nişe: tehnica vidului în aplicaţii industriale. Becuri, uscarea lemnului, producerea oţelului de înaltă calitate, a frigiderelor sau a microprocesoalor sunt câteva din exemplele pentru care tehnologia de vidare este indispensabilă. Există o multitudine de funcţii ale tehnologiei pe care Adrian Bodea a reuşit să o îmbunătăţească şi pe care a patentat-o în anul 2000: „Era un nou sistem de vidare a oţelului lichid, tehnologie pe care noi am adus-o în domeniu şi pe care tot globul o foloseşte„, descrie antreprenorul principiul inovat de fratele lui, care le-a adus contracte pe patru continente.

Compania s-a transformat din importator în proiectant şi executant de instalaţii la cheie şi s-a orientat tot mai mult spre piaţa externă, dominată de nume precum Siemens sau Pfeiffer Vacuum, care împart o piaţă de ordinul mai multor miliarde de euro, potrivit Pneurop, comitetul european al producătorilor de instalaţii de vid. În România, producţia este aproape inexistentă, iar importatorii şi distribuitorii de componente cumulează încasări de ordinul zecilor de milioane de euro. Adrem Invest a avut anul trecut afaceri de 40 milioane de euro, în creştere cu 30% faţă de nivelul atins în 2011, şi mizează anul acesta pe încasări şi mai mari.

Tehnologia vidului le-a deschis şi accesul la domeniul energetic, prin instalaţii care videază uleiul folosit la transformatoare, produse anterior în ţară şi care începuseră să fie importate în acea perioadă. „Pentru noi erau uşor de construit, aşa că am început să le facem„. Familiarizarea cu domeniul energetic, prin aceste sisteme, a atras o altă oportunitate dată de nevoia de automatizare a sistemelor energetice. Identificarea acestei nevoi a dus la prima reorganizare importantă a companiei prin care la divizia de tehnică a vidului s-a adăugat cea de automatizări. Concret, activitatea acesteiea constă în organizarea reţelelor de transport şi distribuţie de utilităţi prin sistemele numite SCADA - dispecerate de conducere la distanţă a reţelelor de utilităţi - şi care se aplică fie că vorbim despre electricitate, apă sau gaze. Acestea au adus contracte importante, cum ar fi cel cu Radet Bucureşti, destinat eficientizării energetice.

Dacă tehnica vidului presupunea atât proiectarea, cât şi realizarea instalaţiilor, în domeniul automatizărilor sunt importate aplicaţiile software, din cauza bugetelor uriaşe necesare dezvoltării propriilor sisteme de inginerie, instalare şi montaj. Spre exemplu, pentru proiectarea unui sistem care să acopere şase judeţe este nevoie de o sută de oameni şi de un buget cuprins între cinci şi zece milioane de euro. În acest context, Bodea amendează piedica din sfera creditării. De fapt, Bodea a vorbit în cadrul evenimentului Meet the CEO despre o tendinţă generală sesizată în rândul antreprenorilor - lipsa creditării, a finanţărilor de către bănci. Iar în cadrul companiei Adrem Invest, acest lucru a fost îngreunat şi de dificultatea explicării pe înţelesul tuturor, dar mai ales al bancherilor, a specificului industriei în care activează. Astfel, unul dintre ofurile lui este sugestiv: „Când vorbesc despre vid şi despre degazarea oţelului mă confrunt deseori cu o lipsă de încredere, mai ales în zona bancară, unde oamenii sunt obişnuiţi mai mult cu cifre şi nu văd modele de business mai simple„. Îşi aminteşte că prima instituţie bancară cu care au lucrat a fost Dacia Felix, după care au urmat Bancpost, BCR, CityBank, Banca Transilvania, iar în prezent, lucrează cu UniCredit Ţiriac Bank. Antreprenorul a observat şi că disponibilitatea pentru creditare a bancherilor s-a modificat odată cu criza. Înainte, cei doi antreprenori încercau să îi convingă că ar trebui să finanţeze într-o măsură rezonabilă producţia şi nu afacerile care consumă, iar bancherii erau orientaţi mai mult spre domeniul imobiliar, unde făceau profit de 300% doar prin vânzarea unui bloc căruia îi creştea valoarea „ca şi cum ar fi fost poleit cu aur„.