INAINTE SI DUPA '89

O mare parte dintre avantajele comerciale s-au pierdut totusi dupa Revolutia din 1989. "Dupa decembrie 1989, economia, care n-ar trebui sa tina cont de asemenea aspecte, s-a orientat dupa mediul politic catre SUA si Europa de Vest", comenteaza Gabriel Ghelmegeanu, sustinand ca e "o greseala capitala" faptul ca am pierdut pietele pe care companiile romanesti activau (China, Rusia, Vietnam, Cambodgia), incercand in schimb sa concuram direct cu firmele occidentale, pe pietele occidentale, dar fara produse la aceeasi calitate. "Este foarte greu sa recuperam decalajul pierdut si asta a fost greseala majora - atitudinea tipica pe care o au romanii, de a nu reusi sa aiba atentie distributiva", adauga Ghelmegeanu.

In acelasi registru, directorul general al Camerei de Comert Romania-Rusia isi aminteste ca toata industria grea lucra inainte de 1989 pentru Rusia si pentru tarile arabe, in timp ce industria usoara le asigura imbracaminte, incaltaminte si alte bunuri necesare. Competitia venita din Occident - "produse pe care si noi, si rusii le visam" - a facut insa ulterior ca exporturile romanesti sa iasa repede din peisaj. "Cel mai mare impediment este neapartenenta Rusiei la Organizatia Mondiala a Comertului. OMC impune reguli mai transparente in ce priveste schimburile comerciale", spune Macsim.

Un alt inconvenient se leaga de incompatibilitati in domeniul reglementarilor interne: standarde de calitate sau de protectie a consumatorilor. Romanii s-au aliniat la standardele europene, iar multe dintre ele nu sunt recunoscute de cei de la Moscova. Chinezii, in schimb, isi permit sa vanda extrem de ieftin si de aceea reprezinta sursa principala de import pentru Rusia, cu o valoare anuala de peste 40 de miliarde de dolari. Mare parte din importuri se fac clandestin - circa 70%, dupa cum spune Macsim, dat fiind ca granita ruso-chineza este foarte intinsa si deci greu de supravegheat.

INVESTITII SI EZITARE

Niciuna dintre tarile grupului BRIC nu a mizat prea mult pe Romania, iar investitiile se leaga mai mult de intamplari decat de eforturi sustinute de atragere a capitalului strain. Cea mai mare investitie chinezeasca, de exemplu, este cea a fabricii de biciclete DHS de la Deva. Lucian Contras, directorul executiv al Eurosport DHS, declara ca relatiile istorice mai apropiate de Romania au facut ca investitorii chinezi sa aleaga sa deschida fabrica de biciclete aici: "La inceputul anilor '90, Europa de Vest si America nu erau El Dorado-ul de astazi, iar apropierea fata de Romania a fost decisiva in decizia lor". In plus, fabrica a fost amplasata initial la Petrosani, tocmai pentru ca afacerile din Valea Jiului intrau in programul de facilitati pentru zone defavorizate, fiind scutite de impozit pe profit timp de cinci ani.

Depozitele de la Petrosani, spatiul insuficient de dezvoltare si expirarea termenului in care se ofereau facilitati i-au facut pe chinezi sa inceapa in 2004 o investitie de la zero la Deva, oras situat la cativa kilometri, pentru a nu pierde forta de munca deja instruita. Investitia totala se ridica la 20 de milioane de euro, insa este pe jumatate amortizata, dupa cum spun oficialii DHS. In 2010, compania a produs 2,7 milioane de biciclete, din care aproape trei sferturi destinate exportului, reusind sa obtina cu cei 300 de angajati o cifra de afaceri de circa 25 de milioane de euro.

De ordin mai recent este investitia companiei Sinoroma Industry, membra a unui grup chinez, care a deschis in 2007 o fabrica de tigari langa Buzau, in urma unei investitii de circa 30 de milioane de euro. Sinoroma Industry face parte din grupul chinez F&J, care produce tigarete in Romania sub marci precum Golden Monkey si Dubliss (ambele chinezesti) din 1997, intr-o fabrica construita la Parscov, prin investitii de circa trei milioane de euro, potrivit Mediafax. O investitie tot de ordinul zecilor de milioane o reprezinta fabrica de biciclete Ricky Impex de langa Slobozia.

Insa daca facem comparatie cu Ungaria vecina, investitiile chinezesti in Romania sunt de aproape trei ori mai mici si nu au ca punct de sprijin o politica de stat, ci mai degraba "mersul la plesneala". Sunt cuvintele lui Dragos Damian, CEO al Terapia-Ranbaxy, compania de medicamente de la Cluj-Napoca preluata de investitorul indian in 2006. El spune ca Romania ofera numeroase avantaje pentru statele din zona BRIC: proximitatea fata de Uniunea Europeana, costuri de operare reduse si, important, vorbitori de limbi straine, insa minusul este ca tara noastra nu si-a facut o politica de stat din atragerea investitorilor din aceste regiuni. "De pilda, prioritatile sunt sportul in Serbia, turismul in Bulgaria si investitiile din Orientul Indepartat pentru Ungaria. Romania nu are niciun fel de directii clare", sustine Damian.

Achizitia fabricii de medicamente Terapia de catre grupul indian Ranbaxy, detinut acum de japonezii de la Daiichi Sankyo, a avut loc in 2006, valoarea estimata fiind de 250 de milioane de euro. Tot atunci, ArcelorMittal a venit in Romania si a cumparat complexul industrial de la Galati. Pentru indieni, lozul a fost castigator, insa in viitor initiativa nu va mai veni din partea investitorilor, crede Damian, afara doar de cazul cand "statul ofera conditii". "Orientarea comertului exterior trebuie sa se schimbe, de la vest la est si nu de la est la vest, asa cum se intampla pana acum, dat fiind ca investitorii din Vest sunt stimulati sa ramana in tara lor, iar eventualii bani externi pot fi atrasi mai ales din BRIC", apreciaza omul de afaceri, insa e nevoie de tehnocrati capabili sa inteleaga relatiile comerciale si diplomatice cu astfel de state - "e un lucru mult mai greu din cauza culturii, a distantei, a relatiilor internationale sa faci afaceri cu Asia. In Europa iei doar buletinul, pleci din tara si bati la usi".

Nici investitiile rusesti nu sunt mai agresive. Rusii au intrat pe piata romaneasca prin sucursalele din Occident, pentru ca altfel n-ar fi reusit, din cauza unor probleme de eligibilitate. "Intrand in UE, Romania avea un angajament, scris, nescris, prin care trebuie sa fim impreuna cu europenii, iar criteriile erau mai putin vizibile, exista o retinere fata de cei din afara UE", spune Mihai Macsim. Un exemplu este oferta din partea rusilor de a colabora la proiectul gazoductului South Stream, respins de Romania in numele fidelitatii fata de Nabucco. "Sau ne-au abandonat rusii. Acum fiecare zice ca el a refuzat", glumeste Macsim. Dintre companiile rusesti care totusi au investit, nume importante sunt LukOil (actionar majoritar la Petrotel si LukOil Romania); Ruski Aliuminii (Alor Oradea), OMZ (Upet Targoviste), Mechel (COS Targoviste si Industria Sarmei Campia-Turzii), Temerso (Republica), Tehnosteel (Tepro Iasi) si TMK-Sinatra Handel (Artrom Slatina).

Dincolo de noi, Turcia si Grecia concentreaza pentru moment atentia rusilor in ce priveste proiectele energetice de mare amploare. Polul de interes este insa Europa de Vest, rusii fiind concentrati mai ales pe industria grea, metalurgia feroasa si neferoasa. "Acolo unde Occidentul incepe sa mute industria usoara si tehnologia, rusilor li s-a permis sa preia munca grea", spune Macsim, observand ca, de cealalta parte, marii producatori de automobile europeni si-au mutat o parte din productie in Rusia.

Verdictul in ce priveste Brazilia e si mai simplu: este prea departe si comertul cu ea costa mult, iar la aceasta se adauga barierele comerciale determinate de existenta anumitor contingente pentru diverse produse, dupa cum spune Razvan Filipescu, presedinte al Camerei de Comert si Industrie Romania-Brazilia. "Nu pot sa va spun exact cat de cunoscuta este Romania in Brazilia, dar va pot spune cu siguranta ca toti cei cu care am discutat vad un imens potential al Romaniei, in special datorita pozitiei strategice si atractive, care permite un acces usor catre vestul si estul Europei", sustine insa Filipescu. Cea mai reprezentativa investitie braziliana este fabrica de tamburi din lemn pentru cabluri electrice de la Bistrita, detinuta de compania Madem si inaugurata in martie 2010.