Pe piaţa produselor pentru acoperişuri, spune tânărul antreprenor, sunt „între cinci şi şapte jucători care contează“ şi este o branşă în care există aşa-numiţii garajişti, adică firme cu cifre de afaceri de până în 1 milion de euro, care au cumpărat o linie de producţie din Asia (care poate să ajungă la 100.000 de dolari, cu 3 angajaţi). „Pe anumite zone ei mai influenţează piaţa, dar nu pe termen lung. Garajiştii de acum cinci ani nu sunt aceiaşi cu cei de acum.“

„Ca orice om, am o grămadă de idei în minte, dar unul din motivele evoluţiei Bilka este că am ajuns să cunosc foarte bine domeniul, pentru că m-am concentrat pe asta.“ Antreprenorul consideră că dacă ar face altceva ar trebui să aibă energia şi timpul necesar pentru a învăţa foarte bine şi alt domeniu, iar „ziua nu are decât 24 de ore“. Este de părere că în România de azi se poate reuşi în orice domeniu, dar sunt necesare concentrarea, voinţa şi munca; flerul se formează. „În cazul meu n-aş putea spune că au fost foarte multe sclipiri de-a lungul timpului. Totul s-a format prin multă muncă.“

Are în memorie multe delegaţii în Scandinavia când nu a făcut parteneriate sau un business palpabil la vremea respectivă, dar a învăţat foarte mult din abordarea lor, din evoluţia pieţei. În plus, chiar şi acum, „în permanenţă avem deplasări; la începutul fiecărui an e un târg la care mergem în Polonia pentru a lua pulsul pieţei“.

Horaţiu Ţepeş spune că, fără să fie pasionat de jocurile pe calculator, de-a lungul anilor au fost momente de relaxare în care a văzut evoluţia firmei în viitor ca un joc de strategie. „Anul viitor cu siguranţă vom avea o creştere, nu la acelaşi ritm, pentru că vorbim de un alt nivel, vom ajunge la 140 de milioane de lei cifră de afaceri. Dar mediul economic din România şi branşa construcţiilor nu sunt mature, cu siguranţă trebuie să mizăm pe creştere de la an la an.“

Sectorul local al materialelor de construcţii se ridică anual la circa 3 miliarde de euro, conform estimărilor, reprezentând aproape o treime din piaţa totală a construcţiilor. În industria materialelor de construcţii lucrau circa 36.000 de oameni la finalul anului trecut.

Iar dacă în prima jumătate din 2014 s-a simţit în piaţă un nivel de optimism ridicat în comparaţie cu anii trecuţi, în a doua parte sentimentul nu a mai fost la fel, din pricină că au scăzut investiţiile, spune Ţepeş. Spune că nu are un mentor, că admiră oameni din diferite branşe, de pildă atitudinea lui Warren Buffett de-a lungul timpului dar şi abordarea lui Mittal, ambele fiind exemple de studiat, nu neapărat de urmat, „depinde de context, conjunctură, tipologia fiecăruia“.

Iar cărţi de business citeşte, dar pe unele le abandonează la jumătate, pentru că îi dau impresia că mai mult îl încurcă: „Anumite cărţi mă pot influenţa negativ, pentru că dacă încep să povestească despre cum să fac exitul, mă încurcă, nu e un gând folositor nici pentru dezvoltarea mea, nici a companiei“. Nici sfaturile economiştilor din alte pieţe nu le vede prea folositoare, pentru că experienţele din economiile mature nu se pot aplica total la piaţa locală. „Dacă citesc într-o carte că o creştere de 40% pe an nu e sănătoasă, eu pot aduce un contraargument solid.“

Spune ferm că nu are niciun motiv pentru a vinde afacerea sau a accepta parteneri, dar a primit după 2009 oferte din partea producătorilor din Europa, iar după 2013 au apărut şi fondurile de investiţii cu propuneri de discuţii; „oferte nu am avut pentru că nu le-am dat curs“. Şi apreciază că valoarea companiei se plasează între 25 şi 40 de milioane de euro.

Îşi aminteşte clar de o discuţie din 2009, cu un producător polonez, seara, la cină, care i-a spus că îi poate oferi 0,5 milioane de euro pentru preluare. „Eu m-am gândit la momentul acela (deşi am dat răspunsul pe loc, n-am făcut o analiză) că 500.000 de euro pot fi scoşi pe dividende în 3-5 ani. Iar 500.000 de euro se cheltuiesc foarte rapid şi nu vedeam nicio eficienţă. Ce am gândit atunci chiar s-a adeverit. Aşa gândesc şi acum.“ Aşa că, spune acum, „Bilka va rămâne copiilor. N-o văd de vânzare vreodată, decât dacă voi face şi alte afaceri“. Ţinteşte ca în 10-20 de ani să aibă o cifră de afaceri „mult mai mare decât ceea ce avem acum, un business regional, care se va mişca mult mai greu când va avea 2-3.000 de angajaţi, dar dacă alţii din vest au putut să facă asta, noi de ce n-am putea?“.