Stabilitatea leului în contrast cu variaţiile ample ale monedelor regionale ca urmare a ştirilor divergente venite din zona euro şi SUA privind perspectivele politicilor monetare sugerează faptul că BNR a „controlat“ discret perechea leu/euro, con-sideră Ciprian Dascălu, economistul-şef al ING Bank. „Pe termen scurt, ne aşteptăm ca leul să se deprecieze către limita superioară a intervalului 4,40-4,47/euro (interval în care s-a tranzacţionat în ultima lună) pe fondul posibilelor reduceri de expuneri pe titlurile de stat denominate în lei ca urmare a întăririi dolarului american de către investitorii cu reşedinţa în SUA“, susţine Dascălu. Pe termen mediu, ING Bank se aşteaptă ca intervalul 4,38-4,52 în care s-a tranzacţionat cursul leu/euro în ultimele 12 luni să fie spart la limita de jos (leu/euro să încheie anul la 4,35) anticipând faptul că BNR va deveni mai îngrijo-rată de perspectivele inflaţiei ca urmare a îmbunătăţirii cererii interne şi să devină mai flexilă la aprecierea monedei naţion-ale.

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a repetat de nenumărate ori că regimul de curs de schimb din România este contro-lat, administrat, pentru a menţine cursul într-o zonă de echilibru şi a evita volatilităţi foarte mari. De asemenea, BNR a averti-zat că escaladarea conflictului Rusia-Ucraina, situaţia din Grecia, continuarea procesului de reducere a expunerilor băncilor-mamă faţă de subsidiarele din România şi divergenţa accentuată dintre conduitele politicilor monetare ale principalelor bănci centrale ale lumii pot afecta percepţia investitorilor şi pot determina fluctuaţii ascendente sau descendente mai ample ale cursului de schimb al leului şi ale inflaţiei.

Care sunt consecinţele aprecierii dolarului şi francului?

Norocoşii cu depozite în dolari sau în franci elveţieni sunt fericiţi după aprecierea puternică a celor două valute, în timp ce cei care au credite în aceste valute se luptă cu o creştere a ratelor pe care nimeni nu a putut-o previziona. Aprecierea puter-nică a celor două valute influenţează şi schimburile comerciale externe. Peste 75.000 de persoane fizice au credite în franci elveţieni, valoarea medie a unui împrumut fiind de peste 30.000 de franci. Stocul total al acestor credite este de echivalentul a circa 10 miliarde de lei.

Până acum, băncile au venit cu o serie de soluţii temporare la valul de depreciere a leului în faţa francului. Clienţii cu credite în franci elveţieni aveau la finalul lunii ianuarie restanţe de 479 milioane de franci 
(2 miliarde de lei), în creştere cu echivalentul a 15 milioane de franci faţă de nivelul de la finalul anului trecut, potrivit datelor BNR. Incluzând impactul cursului de schimb, creşterea restanţelor a fost de 17% faţă de luna decembrie.

Pentru deponenţii care au pariat pe economii în franc în pofida dobânzilor nesemnificative oferite de bănci, aprecierea monedei elveţiene a fost „mană cerească“. Nu foarte mulţi români au însă depozite în franci elveţieni, cei care au economii în valută pariind mai degrabă pe euro. Dobânzile plătite de băncile care dau împrumuturi în franci elveţieni sunt mai mici de 1% pe an, adică sub bonificaţiile la euro sau la dolari. Clienţii persoane fizice şi companiile aveau depozite în franci elveţieni constituite la băncile locale în valoare de 1,1 mld. franci elveţieni (peste 4 mld. lei) la finele anului trecut, ceea ce reprezintă 2% din soldul total al depozitelor de aproximativ 230 mld. lei, potrivit datelor BNR.

În ceea ce priveşte moneda americană, aprecierea dolarului din ultimul an de peste 30% înseamnă un câştig neaşteptat pentru cei care şi-au păstrat economiile în moneda americană şi o gură de oxigen pentru exportatorii către pieţele non-UE, dar şi o lovitură puternică pentru populaţia şi companiile îndatorate în dolari. În ianuarie, restanţele la creditele în dolari ale populaţiei cumulau 80 milioane de lei, fiind duble faţă de nivelul din urmă cu un an.

Băncile locale au acordat credite în dolari de echivalentul a circa 7 miliarde de lei şi au depozite atrase de la populaţie de aceeaşi valoare. Dobânzile la depozitele în dolari sunt de sub 1% pe an, iar cine a pariat pe moneda americană a câştigat de 30 de ori mai mult din aprecierea cursului decât din dobândă. Câştigul este de circa zece ori mai mare şi comparativ cu randamentul unui depozit în lei, unde dobânda medie este de circa 3% pe an. Exporturile pe piaţa americană reprezintă echivalentul a sub un miliard de euro, adică numai 2% din exporturile totale ale companiilor româneşti.

Aprecierea dolarului faţă de leu vine în contextul în care moneda americană a câştigat teren în mod constant în faţa euro de la jumătatea anului trecut şi a ajuns aproape de paritate. Tranzacţiile cu dolari sunt reduse pe piaţa valutară locală, astfel că banca centrală stabileşte cursul de schimb leu/dolar în funcţie de cotaţiile euro/dolar pe pieţele internaţionale şi leu/euro pe piaţa de la Bucureşti.

Evoluţia ascendentă a dolarului vine în condiţiile în care SUA, cea mai mare economie mondială, se află în plină creştere economică, cu un plus de peste 2% anul trecut şi cu o scădere a şomajului spre nivelul de dinaintea crizei din 2008. Pe de altă parte, economia zonei euro stagnează, în principal din cauza restrângerii finanţărilor acordate de marile grupuri financi-are europene. Economia europeană se bazează într-o măsură mult mai mare decât cea americană pe finanţarea de la bănci. Moneda europeană este afectată acum mai mult de procesul de relaxare cantitativ (tipărirea de bani şi achiziţia de titluri de stat de către Banca Centrală Europeană). Deprecierea euro s-ar putea accentua dacă banca centrală a SUA decide să majoreze dobânda-cheie, ceea ce ar putea alimenta cererea de dolari din partea investitorilor aflaţi în căutare de randa-mente mai mari.