Cazul a fost extrem de complicat, surse din piaţa bancară citate de Ziarul Financiar punând pe seama acestui caz ruptura definitivă dintre Horia Ciorcilă şi Robert Rekkers, directorul executiv de mai bine de un deceniu al băncii din Cluj, care a fost artizanul extinderii în zona de retail.

Horia Ciorcilă râde acum când se gândeşte la „cum ar fi fost dacă îi cumpăra BRD“: „O să vă răspund cu o discuţie pe care o am din când în când cu Roberto Marzanati (vicepreşedintele boardului BT), care îmi zice tot timpul că «e un deal pe care e foarte bine că l-am ratat». Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost, ele fiind două instituţii cu profile destul de diferite. Din punctul de vedere al businessului, avea sens, pentru că era o combinaţie foarte puternică“.

Dar cel mai mult sens l-a avut strategia pe care au decis-o directorii Băncii Transilvania, după ce s-au restabilit din punct de vedere financiar. „Noi am pariat atunci, când a fost dezastrul, că România se va întoarce, pentru că, în cazul nostru, România e singura ţară în care operăm, deci singura şansă. Am crezut în şansa României, deşi nu ştiam atunci cât va dura criza şi nu intuiam că e posibil ca oamenii de business din generaţia mea să nu mai prindă revenirea, să nu mai fie ei motoarele revenirii, dar acum ştim că vine din urmă generaţia tânără, copiii lor, care pot să reprezinte un val nou. Mulţi ne întreabă: cum de aţi continuat? Şi le răspund că am continuat pentru că altfel ne scufundam. Noi am continuat să facem business, nu ne-am oprit niciun moment. Într-un model de business ca al nostru, dacă te opreşti pierzi mult mai mult decât dacă te mişti în continuare. Chiar şi în cei mai grei ani ai crizei, noi am dat câteva mii de credite pe lună, în fiecare lună din nişte ani când nu ştiai nici cum se termină ziua de azi, ca să nu mai vorbim de ziua de mâine.“ Dincolo de faptul că a menţinut activitatea băncii, Horia Ciorcilă a mai identificat un avantaj al faptului că au rămas activi în piaţă: „Prin activitatea continuă şi prin contactul susţinut cu clienţii, am fost în postura de a lua pulsul a ceea ce se întâmpla în piaţă, de a vedea modul cum oamenii şi afacerile lor se transformau.

Am învăţat la prima mână cum să gestionăm noul risc şi asta ne-a învăţat cum să facem business în noua realitate, care e diferită şi mai dură decât cea anterioară. Clar suntem mai cu picioarele pe pământ decât eram înainte de criză, când trăiam cam în aer, când credeam toţi că România era Eldorado“. Bancherul povesteşte şi că soluţia menţinerii businessului a avut la bază mentalitatea sa de antreprenor: „Eu nu sunt chiar bancherul clasic, sunt antreprenor. Şi am gândit ca un antreprenor care face tot ce poate să îşi salveze businessul: am fi putut şi noi să reducem costurile, să gestionăm businessul existent, să ne menţinem la dimensiunea la care eram sau să ne micşorăm, dar ar fi trebuit să închidem unităţi, să dăm oameni afară, iar asta e ceva ce eu detest profund, ca antreprenor: eu sunt setat să cresc businessuri, nu să le distrug. Asta a fost drama antreprenorilor, a celor care au construit ceva de la zero, începând din 2009 şi până în prezent: ai făcut ceva de la zero, ai văzut cum creşte şi dintr-o dată trebuie să reduci totul, să dai jumătate din oameni afară, să închizi ceea ce ai construit. Foarte mulţi antreprenori sunt poeţi, pentru că doar dacă eşti poet şi visezi poţi face ceva, aşa că atunci când s-a pus problema de reduceri mulţi s-au retras din conducere şi au adus oameni din zona financiară, care analizează la rece şi iau măsuri în consecinţă“.

2015 a fost însă primul an bun atât pentru BT, cât şi pentru economie, iar Horia Ciorcilă crede că, dincolo de revenirea interesului pentru creşterea businessului („foarte important e că prima dată după 7 ani vedem mulţi antreprenori medii şi mari care sunt interesaţi să facă lucruri noi. Vin, întreabă, se interesează. În anii aceia care mie mi s-au părut cumpliţi, extrem de dificili, mai ales pentru antreprenori, oamenii nu mai voiau să facă nimic în afară de a supravieţui“), cele mai importante sunt lecţiile învăţate în criză: „Eu mă uit la mine: ca bancher, ştiu mult mai multe lucruri despre banking, despre antreprenoriat şi despre management decât ştiam acum zece ani. Am trecut printr-o criză, am avut nişte superexperienţe şi orice om normal la cap a învăţat lecţii preţioase, care se vor propaga şi vor îmbunătăţi mediul de business“.

„BINE AŢI VENIT LA BANCA TRANSILVANIA.“

Titlul newsletterului pe care l-au primit anul acesta toţi clienţii Volksbank este rezultatul poveştii unui salt pe care Horia Ciorcilă şi ceilalţi acţionari ai BT au decis să îl facă, asumându-şi toate riscurile aferente. În vara lui 2014, Heinrich Pecina, un bancher de investiţii austriac, a venit la Cluj cu o propunere surpriză pentru Banca Transilvania: o ofertă pentru achiziţia Volks-bank România, o entitate de care acţio-narii austrieci, francezi şi germani vroiau neapărat să scape, dat fiind că înghiţea sute de milioane de euro în acoperirea creditelor neperformante. Acţionarii Volksbank erau dispuşi să renunţe la o expunere pe România de 1,6 miliarde de euro, contra 600 de milioane de euro, adică erau dispuşi să piardă 1 miliard de euro în capital, linii de credite, depozite, pentru a ieşi din businessul de la Bucureşti. Banca Transilvania, o bancă unde depozitele depăşesc creditele, avea în trimestrul IV din 2014 o lichiditate disponibilă de 4 miliarde de lei, aproape 800 de milioane de euro. Mai mult decât atât, acţiunile băncii crescuseră spectaculos, mai ales prin programul de răscumpărare iniţiat de conducere pentru acordarea de acţiuni către management, capitalizarea depă-şind un miliard de euro, adică de trei ori mai mult decât era în 2009. Banca Transilvania s-a văzut asfel în poziţia de a cumpăra 3,5% cotă de piaţă în România, aşa că au mers înainte cu discuţiile şi în decembrie anul trecut au anunţat oficial tranzacţia. Portofoliul de credite în franci elveţieni nu a fost o problemă în discuţii, având în vedere că pierderea era deja inclusă în preţ. Pentru Transilvania, cei mai importanţi erau însă clienţii, mai precis numărul acestora.

Horia Ciorcilă povesteşte că, dacă tranzacţia a fost o cursă contra cronometru şi a presupus zeci de întâlniri cu bancheri, fonduri, avocaţi, BNR sau Consiliul Concurenţei, ceea ce a urmat a fost cel puţin la fel de palpitant: „În cifre operaţionale, tranzacţia a însemnat 35.000 de întâlniri cu clienţii Volksbank, care au fost executate de personalul Volksbank, alături de peste 300 de angajaţi ai BT pentru programul de conversie din franci elveţieni în euro. A fost o muncă titanică, care nu se vede, dar detaliile fac până la urmă întregul. A fost cel mai greu moment pentru bancă după 2008-2009“. De fapt, se gândeşte mai bine Horia Ciorcilă, mai urmează proiecte intense, primul dintre ele fiind absorbţia completă a operaţiunilor Volksbank în perioada sărbătorilor de iarnă: „Mulţi angajaţi îşi vor face Crăciunul şi Revelionul la bancă, dar ne-am propus să închidem la sfârşitul anului. Pe 31 decembrie şi 1 ianuarie o echipă întreagă va lucra şi se va face ultimul transfer. Când deschidem operaţiunile pe 2 ianuarie, Volksbank va dispărea şi va fi pentru toţi clienţii doar Banca Transilvania, pentru care pregătim un uşor rebranding, prin împrospătarea unor elemente de design“.