Ştefan recunoaşte din start că are o problemă cu acest termen, devenit unul cu o uzanţă mai degrabă peiorativă în zilele noastre. La apariţia lui, în anii '40, definea o categorie socială aparţinând clasei de mijloc din Statele Unite, atrasă şi influenţată de scena muzicii jazz afro-americane. Reapariţia acestui termen în anii '90 este, în viziunea sa, o urmare a unei fuziuni de factori socio-politici şi economici la nivel global. Această reconfigurare socială intervenită destul de rapid după terminarea Războiului Rece atât în Europa, cât şi în Statele Unite, a dus la naşterea unui curent alternativ opus societăţilor tradiţionale deja existente. Dacă de-a lungul secolului trecut, în fiecare deceniu, a existat o succesiune rapidă şi explozivă de curente în artă, arhitectură, muzică şi modă, anii 1990-2000 au reprezentat o decadă stagnantă a tranziţiei de la postmodernism la deconstructivism. în lipsa unui curent dominant, secolul trecut s-a încheiat cu o fragmentare a curentelor socio-culturale, care treptat s-a articulat într-un imens val retro. Acesta este contextul istoric ce a dus la naşterea acestui trend urban, care a cunoscut la începutul anilor 2000, odată cu revoluţia digitală, epoca sa de ascensiune.

"întreabă pe oricine nu înţelege fenomenul şi nu e interesat de el şi o să afli că hipsterii sunt superficialii aceia care se îmbracă într-o uniformă ciudată şi ascultă o muzică de neascultat. Cred că ţine de toleranţa culturală şi de o relaxare care vine odată cu un anume tip de progres al societăţii", spune Bogdan Ioniţă, strategic planner în cadrul agenţiei de publicitate Draftfcb. De fapt, una dintre originile etimologice vehiculate pentru termenul "hipster" este "hipi", cuvânt african, care în-seamnă "a deschide ochii cuiva". Iar românii pot fi toleranţi, însă, uneori, au nevoie de ceva timp pentru a se obişnui cu noi tipologii din societate. "Aparenţele contează încă, nu doar în societatea românească. Daţi o căutare pe Google şi vedeţi tot ce s-a spus şi s-a scris despre hipsteri în oricare dintre ţările de pe glob. Nu e vorba de reacţia societăţii la hipsteri, e vorba despre aceeaşi reticenţă în faţa unor noi tipologii."

AVANTAJELE HIPSTERULUI ÎN NOUA REALITATE ECONOMICĂ. Hipsterul este fără doar şi poate mai relaxat decât un om cu preocupări ca cele ale mulţimii, dat fiind că nu se mai raportează la nişte constrângeri sociale şi obţine o anumită stare de libertate şi de confort intelectual. După cum punctează Bogdan Ioniţă, acest curent vine destul de natural într-o ţară ţinută "sub papuc" în vremea comunismului. Totuşi, confortul se simte numai când sunt între ei, date fiind scepticismul şi critica din partea marii mase. Deşi curentul este unul internaţional, hipstereala se aplică diferit pe realitatea românească oarecum particulară. Victor Stroe, planning director al Leo Burnett, ne trimite în urmă la imaginile cu românii obişnuiţi filmaţi pe stradă sau pe stadion din anii '90 şi chiar 2000. Lumea este închistată, încrâncenată, cu tineri îmbrăcaţi urât, uniform, în cenuşiu sau albastru, fără prea mare interes pentru ce puneau pe ei. Tehnic, funcţionalul conta enorm în faţa formei. Or, în condiţiile unei generaţii noi, formată în contact frecvent cu valorile occidentale, deschisă, obişnuită să se exprime în permanenţă prin noile tehnologii, era o nevoie disperată să apară o nouă opţiune de viaţă. Deci, spune Stroe, era absolut normal să se adere la un curent egocentric, care încurajează mai cu seamă exprimarea diferenţelor în faţa uniformităţii, a ceea ce îi e individului particular faţă de marea masă, deci un curent în care forma e mai importantă decât funcţionalul.

în noua realitate economică, relaxarea şi confortul nu vor veni din a fi sau a nu fi hipster, spune Iuliana Stan, directorul general al Human Synergistics România, ci din ce ştii să faci şi din ce eşti ca om. Ea admite că e mai greu să fii hipster în lumea de business "atât de mainstream", pentru că efortul iniţial, de acceptare şi de integrare, nu va fi atât de uşor pe cât este pentru cei care nu sunt hipsteri. însă, odată depăşite aceste bariere, hipsterul are drumul la fel de deschis ca oricine. "Aşa cum există băieţii nonconformişti din lumea advertisingului sau din diverse media cum ar fi TV-ul, care, probabil, pentru mediul actual de business sunt apariţiile cele mai nonconformiste, probabil se vor regăsi şi unii dintre hipsteri în anumite profesii în viitor", crede Iuliana Stan, care speră că valoarea unui om nu e judecată după hainele pe care le poartă sau de felul cum alege să le poarte, mai ales că lumea e ceva mai relaxată acum în materie de ţinută faţă de cum era în urmă cu vreo zece ani. Aşa cum spunea anterior Cristina, percepţia despre muncă este altfel decât a majorităţii tinerilor. Ţelurile lor profesionale sunt diferite: nu caută neapărat un job care să le aducă recunoaştere profesională şi bani, ci activităţi care le permit să se exprime cum vor ei. De aceea, joburile pe care le au sunt în strânsă legătură cu publicitatea, arta în general, muzica, filmul sau organizarea de evenimente. După cum remarcă Bogdan Ioniţă, se întâmplă adesea ca jobul să fie doar ceva ce le aduce bani pe care ulterior să-i investească în proiectele lor. Un alt motiv vine tocmai din dorinţa de a combate convenţionalul, de aceea au găsit această nişă prea puţin explorată în România până acum: muncile creative. "Hipsterii au un alt fel de cultură generală decât cel cu care am fost obişnuiţi. De fapt, ei au cultură şi nu neapărat generală", spune Ioniţă, făcând referire la apropierea lor de modelele occidentale de învăţământ şi profesii, unde oamenii nu trebuie să ştie câte puţin din toate, ci să fie foarte buni în domeniul lor. Iar exemplele există: dacă lucrează în muzică, cu siguranţă ştiu tot ce mişcă în acea lume, pe acel gen, pe influenţele care au apărut de-a lungul vremii, istoria acelui gen de muzică.