In cazul lui Ştefan, pasiunea sa pentru artă şi creaţie, chiar dacă se întâmplă la Paris, e de fapt aliniată cu cea a hipsterilor. în primul rând pentru că preferă domenii inovatoare şi progresiste. în al doilea rând, odată cu dezvoltarea platformelor sociale, sunt foarte uşor de împărtăşit, comentat şi consumat împreună. Nu în ultimul rând, acestea sunt domeniile de activitate ale celor pe care hipsterii îi admiră şi urmează. "Este avantajul oricărui curent cultural de trecere: se poate reinventa în fiecare moment. în acest moment, hipsterismul are avantajul că se defineşte mai degrabă negativ", spune şi Ştefan Chiriţescu, head of strategy în cadrul Graffiti BBDO. După el, este un curent care dispreţuieşte mainstreamul, standardizarea socială şi materialismul, un curent care se poate dovedi prolific în această lume nouă care încă se caută. "Avantajul hipsterismului este că îşi permite luxul de a greşi şi de a trata superficial subiecte majore ale unei lumi vechi ce trebuie reinventată."

HIPSTERUL, UN PAS CĂTRE MATURITATE SAU UN STIL DE VIAŢĂ? Cei mai mulţi oameni care aparţin acestui curent sunt tineri de sub 30 de ani, din mediul urban, iar distracţia ocupă o bună parte din timpul lor liber. Valul deschiderii localurilor pentru hipsteri s-a intensificat în 2012 după ce unor nume deja celebre în comunitate (Control, Baraka, Ota, Atelier Mecanic) li s-au adăugat Papiota, deschis în Centrul Vechi, Energiea, din zona Grădinii Cişmigiu, Dianei Patru, aflat în zona Armenească şi Bicicleta şi Nou9, inaugurate chiar în iarnă. Distracţia pentru ei reprezintă ceva mai complex - nu se duc într-un club doar ca să danseze, să asculte muzică. Acolo se înfiripă proiecte, acolo vin idei, poate chiar pentru birou, se discută percepţii şi opinii. Este, după cum o numeşte Bogdan Ioniţă, o combinaţie de relaxare cu distracţie şi cu muncă. Maria, una dintre clientele fidele ale acestor localuri, remarcă o efervescenţă tocmai pentru că s-a găsit piaţă pentru astfel de baruri: "Interesantă este partea de arhitectură, multe dintre baruri sunt amenajate de aceiaşi arhitecţi care pornesc de la un concept simplu la o primă vedere, dar de fapt complicat, tocmai pentru că vorbim despre aceşti pseudo-intelectuali, hipsterii". Tot ea observă că petrecerile tematice organizate în astfel de locuri, multe axate pe arta contemporană: expoziţii de instalaţii foto, concerte cu trupe indie, rock alternativ, performanceuri. Ultimul subiect de discuţie dintre doi hipsteri ar fi cel legat de politică. "în mod normal, acest curent nu are nicio nuanţă politică. La noi însă pentru o perioadă scurtă la început de an, a fost cumva la modă să protestezi şi să fii antisistem", spune Victor Stroe, planning director în cadrul Leo Burnett. Cum mişcările de protest au devenit prea populare şi oarecum mainstream, ea a ieşit din zona lor de preocupări. Poate doar susţinerea monarhiei să fie destul de nişată astfel încât să devină interesantă. O imagine care merită menţionată este cea a unui protestatar din Piaţa Universităţii care milita pentru "un Photoshop mai ieftin". "Am încetat să urmăresc circul demagogic din presă şi actualitatea din România, deşi pe undeva nu mă pot opri din a trage cu ochiul. Din păcate, în România se cultivă o psihoză generală tabloidizată, se promovează o sumedenie de non-valori şi cu multă tristeţe observ că recent s-a trecut şi la o sistematică anihilare şi denigrare a acelor oameni care încă reprezintă nişte valori intelectuale", spune Ştefan. Iar Cristina îl completează: suntem apolitici dintr-un fel de scepticism contagios, alimentat de situaţia politică din ţară. Interesul nu e prea mare nici vizavi de actualitate. Avem multe informaţii de recuperat din trecut."

Bloggerul canadian Douglas Haddow surprindea într-o postare tensiunea celor care se simt parte a acestui curent cultural: "Este o generaţie pierdută, disperată să se agaţe de ceva ce pare a fi autentic, dar prea temătoare să aibă propria identitate. O generaţie învinsă de ipocrizia celor de dinainte care au trăit pe credit şi care azi plăteşte preţul infatuării materialiste. O generaţie care reprezintă finalul culturii vestice, o cultură atât de detaşată şi lipsită de conexiune socială care blochează naşterea unei culturi noi". După cum remarcă Ştefan Chiriţescu, singura constantă a acestui curent care urmăreşte mereu noul este schimbarea şi evoluţia propriei individualităţi. "Ce ieri a fost super interesant, azi este deja desuet şi învechit." Deşi cei care îmbrăţişează acest curent cred că fiecare este cu totul diferit de ceilalţi, cotidianul le arată că sunt izbitori de asemănători, de la vestimentaţia colorată la preocupările culinare. De aici şi dorinţa lor de a nu-şi asuma încorsetarea unei etichete sociale. "Hipsterismul este doar un curent de trecere între două macroculturi. Marcată de criză şi reconsiderarea valorilor şi normelor sociale, lumea îşi caută noua identitate. Iar trăsăturile unei subculturi vor influenţa mereu o macrocultură, e un fapt demostrat în sociologie şi psihologie socială. Şi nici nu sună rău o lume care şi-ar putea regăsi autenticitatea şi bucuria de a trăi şi de a experimenta mai mult", mai spune Chiriţescu. Iuliana Stan, directorul general al Human Synergistics România, vede interesant felul în care vor evolua aceşti tineri: "Sunt convinsă că e doar un elan acest curent şi că va trece şi în 10-15 de ani va apărea un alt curent, e găselniţa fiecărei generaţii de tineri şi refugiul lor care e numai al lor. E felul în care îşi construiesc intimitatea şi personalitatea şi este spre norocul lor că nu ţine prea mult etapa aceasta". Hipsterii, spunea ea, adaugă o pată de culoare şi de viaţă în cenuşiul societăţii româneşti, iar "dreptul nostru este să ne mirăm de ei şi să le facem loc în lumea noastră corporatistă şi pestriţă în caz că e ceva interesant pentru ei pe aici".