Hipsterii sunt prin definiţie nişte creativi. Pasiunea lor pentru artă, muzică, citit şi tendinţa de a fi mereu curioşi le pot deschide oportunităţi înspre joburile care cer astfel de aptitudini. Faptul că majoritatea celor care lucrează activează în industriile creative - de la arhitectură şi design până la muzică, fotografie, publicitate şi jurnalism - le oferă un statut privilegiat în primul rând din punct de vedere financiar. După cum remarcă Bogdan Ioniţă, strategic planner în cadrul agenţiei de publicitate Draftfcb, viaţa lor are un ritm mai puţin convenţional, cu un program pe cât de dinamic pe atât de liber, care să le permită să-şi manifeste creativitatea: "Cel mai important lucru e faptul că mediul în care activează şi se remarcă e unul de natură să le crească încrederea şi respectul de sine, de unde şi o anumită aroganţă pe care cei care nu le sunt familiari o remarcă la primul contact". Victor Stroe, planning director în cadrul Leo Burnett, remarcă faptul că nu există o masă compactă de hipsteri. Curentul în sine este împotriva înregimentării, dar, ca în orice subcultură, există trendsetteri şi followeri. Prin urmare se creează un uşor paradox, pentru că în momentul în care ceva are prea mulţi "followeri", devine prea popular, deci devine uncool pentru că e prea preluat. "Cunosc oameni cu bani care au îmbrăţişat trendul, dar şi mulţi cu venituri mici. Te poţi îmbrăca de la Chanel sau de la second hand şi să fii hipster în felul tău. Venitul contează mai puţin. Contează însă deschiderea către sine şi aplecarea către zone artish (artistice -n.r.)."

Radu Florescu, CEO al Saatchi & Saatchi România şi unul dintre veteranii pieţei de publicitate din România, admite că, de cele mai multe ori, hipsterii nu au bani. E un fenomen interesant pentru că, spune Florescu, hipsterii nu sunt categoria cea mai influentă, iar ca să compenseze asta, ei simt că trebuie să facă mai mult ca să iasă în evidenţă, să compenseze pentru că nu au banii să cumpere. "Unii dintre hipsterii pe care eu îi cunosc nu dispun de resurse financiare şi trebuie să iasă în evidenţă pentru a fi mai creativi, mai convingători, mai agresivi." Şi nu e nimic în neregulă cu asta, pentru că, adaugă Florescu, banii nu sunt neapărat calea pentru a merge înainte. "Banii pot facilita lucrurile, banii nu generează idei, oamenii generează idei. Iar motivele pentru care oamenii generează aceste idei diferă. Adeseori, când te afli în faţa unei provocări, când trebuie să compensezi lucrurile pe care nu le ai, tinzi să ai idei mai bune, mai interesante." Privind înspre anturajul său, Cristina admite că prima generaţie de hipsteri din România încă nu şi-a atins gradul de maturizare, iar majoritatea încă se bazează pe banii părinţilor.

HIPSTERII VĂZUŢI DE MAINSTREAMERI

"în general e cam greu să admiţi că faci parte dintr-o anumită categorie. îţi ia din unicitate. Plus că noţiunea de hipster s-a denaturat. Dacă te declari hipster, e probabil să fii asociat cu un cocalar care tocmai trece pe stradă cu pantaloni strâmbi şi ochelari falşi de vedere. Nu ştiu dacă ăla e hipster wannabe sau doar un individ foarte manipulat de ceea ce vede în jurul său şi, prin urmare, încearcă o simulare." Opinia Cosminei reflectă exact crezul hipsterului de a nu se alătura unei categorii. Argumentele pentru ascunderea după cortină au de-a face tot cu percepţia celor din jur. Bogdan Ioniţă spune că n-a văzut hipster care să fie flatat de eticheta asta. în primul rând pentru că definiţiile sunt cumva inexacte şi termenul s-a şlefuit şi s-a contaminat în timp, căpătând conotaţii peiorative, deşi la început sensul era cu totul altul: "Pe vremuri, hipsterii erau inovatori, începători a ceva, acum mulţi dintre ei sunt doar începători în ceva, aspiranţi într-o modă, într-un stil". Schimbarea este redată cronologic de Ştefan Cosma, un tânăr artist care, după ce şi-a petrecut luni bune la Rio de Janeiro, s-a stabilit la Paris unde lucrează la o nouă expoziţie.

Spune despre sine că are un stil de viaţă foarte eclectic şi încearcă să-şi satisfacă pe cât posibil fiecare pasiune în parte, fie ea culturală, sportivă, gastronomică sau de orice altă natură. Este un cinefil irecuperabil, merge cu plăcere în târgurile de vechituri şi încearcă pe cât posibil să se lase mereu inspirat de locuri, oameni şi activităţi noi. Neagă că ar fi hipster şi spune franc că a discuta despre hipsteri şi noi trenduri urbane în România este cel puţin riscant dacă nu reuşim să nuanţăm suficient, dat fiind că se iau în discuţie preocupările, codurile vestimentare şi obiceiurile de consum ale unei părţi destul de mici ca număr a societăţii urbane din România şi una deloc omogenă.